SURSA: curierulortodox.info
În urma încheierii Pacii de la Bucuresti din 1812, rusii ocupa o jumatate din Moldova, teritoriul dintre Prut si Nistru numit mai târziu Basarabia. Ca urmare a acestui rapt crestinii ortodocsi din acest teritoriu au ramas în afara unei organizatii teritorial-administarative bisericesti. De aceeaa mitropolitul Gavriil – Banulescu, stabilit în Basarabia începe activitatea pentru înfiintarea unei noi episcopii. În august adreseaza o scrisoare catre comandantul armatelor rusesti, amiralul P.V. Ciciagov, iar în noiembrie înainteaza Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse un proiect de organizare a noii eparhii.
La 21 august proiectul este aprobat de catre tarul Alexandru I. În ucazul împaratesc se prevedea ca în noua eparhie sa se aplice “obiceiurile locale, fiindca s-a îngaduit poporului Basarabiei pastrarea vechilor sale drepturi moldovenesti”. În eparhia Chisinaului si Hotinului, dupa cum urma sa se numeasca noua unitate teritorial-administrativa bisericeasca, se pastra aceeasi organizatie pe care o avea Biserica din Moldova, se pastrau aceleasi protopopiate care au fost înainte, si anume: Hotin, Soroca, Falesti, Orhei, Lapusna, Hotarniceni, Codru si Basarabia de Jos. În componenta noii eparhii au fost incorporate si unele teritorii din stânga Nistrului.
La conducerea eparhiei, arhiepiscopul Chisinaului era ajutat de catre protopopi (blagocini).
Pentru rezolvare litigiilor care apareau, în septembrie 1813 este înfiintata “Exarhiceasca dicasterie a Chisinaului” .
Lipsa cartilor liturgice îl face pe Banulescu ca la 25 septemdbrie 1813 sa solicte Sf. Sinod aprobarea constituirii unei tipografii. La 4 mai 1814 este aprobata deschiderea tipografiei exarhicesti la Chisinau”.
Pregatirea clericilor urma sa se efectueze la Seminarul Teologic de la Chisinau, care a fost înfiintat în ianuarie 1814.
Dupa trecerea din viata a Mitropolitului Gavriil Banulescu în 1821, la conducerea eparhiei vine Dimitrie (Sulima), care pâna atunci era episcop vicar de Tighina si Akerman (din 1811). În timpul pastoriei sale a luat o serie de masuri în vederea unei mai bune lucrari în asezamintele monahale, introducând în 1830 viata de obste în toate manastirile si schiturile din Basarabia,a dat numeroase dispozitii preotilor sa rosteasca predici si cateheze, în cadrul Sfintei Liturghii. Tot el mai efectueaza o serie de reforme, “Dicasteria” din Chisinau în 1835 a fost transformata în “Consistoriu bisericesc “. Noua unitate avea atribitii administrative, judecatoresti si de control. Protopopiatele au fost înlocuite cu 8 “protoierii” dupa numarul tinuturilor din regiune. În 1837 de la arhiepiscopia Chsinaului si Hotinului au fost luate teritoriile din stânga Nistrului, care au fost incluse in arhidioceza Odesei si Hersonului de curând organizata.
În 1844 la 4 august arhiepiscopul Dimitrie trece la cele vesnice si la conducerea eparhiei vine Irinarh (Popov). În timpul pastoriei lui s-a desfasurat organizarea Bisericii din Basarabia dupa sistemul rusesc, dar si o intensa activitate constructiva. La sfârsitul pastoriei lui în 1858 în eparhie erau 565 de biserici de mir, dintre care 314 din piatra si 551 din lemn, la care se mai adauga 36 de paraclise si 34 de biserici în 21 de manastiri, care erau pe atunci. în anul 1858 a aparut ziarul oficial al Bisericii basarabene “Vestitorul eparhiei Chisinaului si Hotinului”, cu text paralel român si rus. În timpul pastoriei lui au fost retrocedate Moldovei 94 de biserici, care au fost cuprinse în noua eparhie româneasca a Dunarei de Jos cu scaunul episcopal la Ismail. În martie 1858 arhiepiscopul Irinarh se retrage de la conducerea eparhie, fiind numit mai apoi arhiepiscop de Camenet-Pdoplsk, iar apoi de Reazan (+1877).
Dupa Irinarh (Popov) la pastorirea Bisericii din Basarabia vine Antonie (Socotov). În timpul lui au fost desfiintate protoieriile si a împartit arhidieceza în 35 de “ocruguri blagocinesti” în frunte cu câte un protoiereu sau blagocin. Bisericile erau împartite dupa numarul de credinciosi în trei categorii. în timpul pastoriei sale s-a pastrat limba româna ca limba de oficiere a serviciului divin în Biserica, dar si în actele bisericesti si la tiparirea cartilor. Sub arhiepiscopul Antonie au fost ridicate din temelie ori s-au refacut circa 300 de biserici . Unele din acestea sunt adevarate monumente de arhitectura, cum ar fi cea de la Varzaresti, Curchi, Calaraseuca, Condrita, iar în 1870 se întemeiaza schitul de la Bocancea.
Tot în aceasta perioada a fost desfasurata o apreciabila activitate de asistenta sociala, prin asa numitele “fratii”. Prima “fratie” a fost cea din Chisinau, cu numele “Alexandru Nevschi” constituita în 1866. În 1868 se initiaza asa numitele “Congrese eparhiale” anuale, tot în acelasi an au fost inaugurate si “congresele judetene” ale blagociniilor, iar la centrul eparhial functiona un “comitet eparhial”. În 1871 moare Antonie Socotov si la cârma bisericii din Basarabia vine Pavel (Lebedev).
Pastoria acestui ierarh este poate cea mai controversata. În aceasta perioada are loc un salt în politica de deznationalizare în Basarabia. Primul lui pas în aceasta directie a fost acela ca a poruncit ca în acele biserici si manastiri, în care pâna atunci se slujea în limba româna, sa se slujeasca în doua limbi, cea rusa si cea româna (moldoveneasca). Ziarul oficial al eparhiei a început din 1871 sa apara doar în limba rusa. Dupa cum spune scriitorul rus Durnovo “toate cartile sfinte de pe la bisericile moldovenesti, tiparite cu litere chirilice în limba moldoveneasca, au fost depuse la mitropolia din Chisinau, unde arhiepiscopul Pavel, în timp de 7 ani le-a ars, încalzind cu ele palatul mitropolitan”.
O bucurie mare se simti în Basarabia când a venit vestea despre rânduirea lui în alta parte în 1882.
Urmasul lui Lebedev a fost Serghie (Lapidevschi), Acesta a avut mult de lucru pâna potoli tulburarea ce se produse pe urma masurilor nesocotite ale înaintasului sau. A permis folosirea limbii române în slujba bisericeasca , dar tot el a propus închiderea tipografiei eparhiale, întrucât, dupa parerea lui, ea “nu mai are nici un rost”. Astfel tipografia eparhiala, este vânduta manastirii Noul-Neamt din Chitcani, nu departe de Tighina, dar nefiind înca mult timp deschisa.
În 1891 Serghie (Lapidevschi) este transferat la mitropolia din Odesa si în locul lui vine Isachie (Polojenschi) care se afla la Chisinau doar pâna în 1892, an în care vine la cârma Bisericii din Basarabia Neofit (Nevodicicov), care se retrage la Ismail în 1898.
An acelasi an Sfântul Sinod numeste episcop al Chisinaului si Hotinului pe Iacov (Piatnitki). Acesta era un adevarat pastor, caci era drept si cu dragoste pentru poporul care i s-a încredintat spre pastorire. O deosebita preocupare a ierarhului era promovarea culturii crestine si educatia moral-religioasa a clerului si poporului. Pentru aceasta el a înfiintat la Chisinau “Fratia ortodoxa misionara a Nasterii Domnului”, obtinând si permisiunea de la Sfântul Sinod pentru publicarea brosurilor si cartilor moldovenesti, printre care si opera monumentala “Vietile sfintilor”.
Din 1904 Biserica din Basarabia este condusa de catre Vladimir (Sincovschi). Acest om cu sufletul curat a hotarât sa faca tot ce era posibil pentru prosperarea spirituala a poporului încredintat spre pastorire. Pentru aceasta a învatat limba româna si predica în aceasta limba în catedrala din Chisinau, a introdus studierea românei la seminarul din Chisinau, platind din propriul buzunar profesorul de româna. În urma hotarârii congresului eparhial din 1905, arhiepiscopul Vladimir solicita Sfântului Sinod aprobarea redeschiderii tipografiei eparhiale. La 25 aprilie 1905 este permisa reactivarea tipografiei. Aceasta a fost instalata la Chisinau, într-o casa donata clerului de manastirea Dobrusa la 26 octombrie 1906.
În ianuarie 1908 apare prima revista bisericeasca în limba româna din Basarabia “Luminatorul”.
Tot în perioada pastoriei arhiepiscopului Vladimir si-a început activitatea “Societatea istorico – arheologica – bisericeasca din Basarabia”. Însa la multi nu era pe plac dragostea si dorinta lui de luminare a poporului nostru de aceea în 1908 este transferat la Don, iar în locul lui Vladimir (Sinicovschi) la catedra Chisinaului vine Serafim (Ciciagov), care se pare ca a fost trimis special în Basarabia pentru a nimici curentul national românesc care se înfiripase în timpul pastoririi blândului Vladimir.
În prioada aflarii la cârma Bisericii din Basarabia a lui Serafim (Ciciagov) a luat nastere un curent sectar cu numele de inochentism, de la numele fondatorului, care a fost calugar la o manastire din Balta. Un nou pericol pentru ortodoxia din Basarabie venea din partea sectelor. Pentru combaterea acestora la Chisinau a fost creat un “serviciu de misionari”.
Tot atunci a fost permis prin ucaz împaratesc si slujirea serviciul divin în limba moldoveneasca. Astfel la 23 iulie 1913 basarabenii au avut fericita ocazie sa asculte toata slujba Liturghiei în limba româna.
În 1914 Serafim paraseste Basarabia si în locul lui vine Platon (Rojdestvenschi), fost arhiepiscop al Americei de Nord si Aleutelor, care s-a aflat la Chisinau pâna în 1915 când la catedra Chisinaului si Hotinului este numit Anastasie (Gribanovschi).
in timpul pastoriei lui au avut loc niste evenimente foarte importante pentru istoria poporului nostru.
Astfel la 19 -20 aprilie 1917 la Chisinau s-a întrunit Congresul preotilor din Basarabia, în cadrul caruia s-a cerut autonomia Bisericii de aici, constituirea unei Mitropolii, în frunte cu un ierarh de neam român.
În luna august s-a întrunit la Moscova Sinodul Local al Bisericii Ortodoxe Ruse la lucrarile carui a luat parte si Anastasie arhiepiscopul Chisinaului. La acest Sinod arhiepiscopia Chisinaului a fost ridicata la rang de Mitropolie a Basarabiei.
Dupa unirea politica a Basarbiei cu România, prin gramota Sf. patriarh Tihon de la Moscova, din 23 mai 1918, pe numele Î.P.S. Pimen, primatul Bisericii Ortodoxe Române, s-a dat deplina libertate Bisericii Basarabene, ca ea, prin Congresul sau eparhial, sa-si hotarasca soarta, alegând cu ce Biserica Autochefala si în ce legaturi vrea sa fie. Biserica din Basarabia a fost contopita cu cea a întregii tari, în conformitate cu canonul 38 a Sinodului Trulan, iar arhiepiscopul Anastasie a devenit membru al Sfântului Sinod al Bisericii Române, ce-i drept fara sa-si de consimtamântul. Pe motiv ca nu se prezinta la sedintele Sfântului Sinod, la 14 iunie 1918, este destituit din post de Catre Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, si în locul lui este numit spre a conduce cu afacerile bisericesti ale arhiepiscopatului basarabean, episcopul Nicodim (Munteanu) al Husilor, pâna la alegerea episcopilor si Mitropolitilor, ce urma sa se faca de Marele Colegiu electoral.
În februarie 1920 la Chisinau are loc Congresul eparhial la care a fost ales ca chiriarh al Bisericii din Basarabia Gurie (Grosu) fost episcop vicar la Mitropolia din Iasi.
În perioada pastoriei Î.P.S. Gurie a continuat lucrarea de construire a locasurilor sfinte, astfel la 1925 numarul lor a ajuns la 1090, fiind deservite de 1090 de preoti.
Învatamântul teologic a fost ridicat la un nivel mai înalt, astfel în septembrie 1926 la Chisinau este organizata Facultatea de Teologie a Universitatii din Iasi, iar în 1927 Seminarul teologic “Mitropolitul Gavriil Banulescu” din Chisinau a fost reorganizat, trecându-se de la zece la opt clase. Au fost înfiintate înca doua Seminarii teologice, tot cu opt clase,unul la Ismail si altul la Edinet.
O fructuoasa activitate au desfasurat în acea perioada profesorii Nicifor Crainic, Gala Galaction, Consatntin Tomescu, Ioan Savin, Serghie Bejan, Mihail Berezovschi s. a.
Vechile manastiri basarabene si-au continuat lucrarea lor duhovniceasca. Numarul calugarilor ridicându-se la peste 2400.
Sa facut si o reforma în Biserica din Basarabia. Astfel pe lânga arhiepiscopia Chisinaului la 10 martie 1923 în Biserica basarabeana au mai fost organizate doua eparhii noi: a Cetatii Albe cu resedinta la Ismail si a Hotinului cu resedinta la Balti. Primul episcop al episcopiei de Cetatea – Alba a fost Nectarie (Cotlearciuc), iar primul episcop al Hotinului este ales Visarion (Puiu). În aprilie 1928 arhiepiscopia Chisinaului este ridicata la rangul de Mitropolie.
Gurie (Grosu) a condus Biserica din Basarabia pâna în 1936.
Dupa Gurie (Grosu) mitropolia Basarabiei a fost condusa de câtiva loctiitori de arhiepiscop: Nicodim (Munteanu) (noiembrie 1936 – iunie 1937), Cosma (Petrovici) (iunie 1937 – februarie 1938) si Efrem (Enachescu) (martie 1938 ianuarie 1944).
În timp ce viata credinciosilor din Basarabia curgea în albia sa fireasca, situatia crestinilor ortodocsi din stânga Nistrului sub jugul comunist era deplorabila, împartasind soarta muceniceasca a întregului popor crestin ramas sub conducerea ateo – bolsevica. Astfel la începutul anului 1918 este omorât la statia Veatca Dionisie (Sosnovschi) fost episcop vicar la Ismail, la 1 ianuarie este omorât în închisoare Serafim (Ciciagov) fost arhiepiscop al Chisinaului si Hotinului. În lupta înversunata cu Biserica bolsevicii pâna în 1938 au închis aproape toate bisericile, lasând sa functioneze doar o singura biserica ortodoxa din cele 305 câte au fost pâna la revolutia din 1917 în cele 14 raioane care au format în 1924 asa zisa Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca. Situatia era catastrofala pentru constiinta oamenilor credinciosi, multi dintre ei îsi oficiau slujba înmormântarii fiind înca în viata din frica ca nu va mai avea cine sa-i îngroape crestineste când vor muri. Viata “luminata” din “raiul” comunist a fost adusa si în Basarabia.
În 1940 Basarabia este ocupata de sovietici ca urmarea a “Protocolului aditional secret al Pactului Ribentrop – Molotov” din 1939.
28 iunie 1940 a adus un an de mari suferinte basarabenilor. Deosebit de cruda era atitudinea bolsevicilor fata de preotimea basarabeana. Astfel a fost ucis la Ismail preotul Munteanu, straniu a murit si renumitul compozitor Mihail Berezovschi. La 24 iunie 1941 a fost arestat si episcopul Alexie care în toamna anului 1940 a fost însarcinat de Patriarhia din Moscova sa conduca Mitropolia Basarabiei.
Începându-se razboiul, la retragere trupele sovietice au comis o serie de acte barbare împotriva clerului basarabean.
Astfel în comuna Pitusca în vara anului 1941 în timpul retragerii trupelor sovietice a fost executat preotul Eustratie Chirita fiindca a oficiat un tedeum pentru victoria Armatei Române. În satul Caruna (Thighina) au fost omorâti câtiva sateni care încercau sa protesteze împotriva incendierii bisericii.
Odata cu reîntoarcerea Basarabiei catre România atât aici, cât si în Transnistria s-a început lucrarea de refacere a structurilor bisericesti.
La Chisinau se reîntoarce Efrem Enachescu, care la 12 ianuarie 1944 este ales arhiepiscop si mitropolit al Basarabiei. Au fost redeschise bisericile închise de comunisti. Astfel în timpul razboiului în teritoriul Basarabiei si raioanelor din stânga Nistrului functionau 888 de biserici ortodoxe si 25 de manastiri.
Dupa restabilirea puterii sovietice în august 1944 mitropolitul Efrem Enachescu se retrage la manastirea Cernica, iar Biserica din Basarabia este incorporata în Patriarhia Moscovei, care trimite aici pe Ieronim (Zaharov) ca episcop al Chisinaului si Moldovei. Acesta l-a avut ca succesor pe Benedict (Poleacov), care conduce episcopia Chisinaului din 1947 pâna în 1948. Apoi vine la catedra Chisinaului Nectarie (Grigoriev) si conduce Biserica din RSSM din 1948 pâna în 1963.
Perioada de pastorire a lui Nectarie (Grigoriev) coincide cu un nou val de lupta cu religia. De aceea se începe din nou închiderea bisericilor. Astfel din 1960 au fost închise aproape 200 de biserici, ramânând active doar 385 din cele aproape 900 de biserici câte activau în 1944. Au fost închise toate manastirile cu exceptia celei le la Japca. Pentru închiderea, sau mai bine zis lichidarea bisericilor era folosit deseori motivul încalcarii legislatiei sovietice despre culte.
“Bagatorii de seama” din comisiile speciale create în toate raioanele republicii urmareau orice pas al preotului, era destul sa sfinteasca o fântâna, o cruce, sau sa boteze un copil fara consimtamântul ambilor parinti si preotul era scos de la evidenta, iar aceasta ducea la lichidarea parohiei.
Închiderea bisericilor si manastirilor uneori ducea la actiuni de protest din partea credinciosilor. Astfel la lichidarea manastirii Raciula, comunistii au întâmpinat o riposta disperata din partea calugaritelor si a populatiei din satele înconjuratoare.
Tot în anii deceniului sapte au fost lichidate protopopiatele. Preotii au fost lipsiti de posibilitatea de a participa la conducerea parohiilor, fiind trecuti la functia de simpli angajati prin contract la comunitatile religioase.
Din 1963 este numit episcop la Chisinau Vartolomeu (Condratovici) care în 1972 este transferat la Taschent, iar în locul lui vine Ionatan (Capolovici). Biserica fiind lipsita de posibilitatea editarii cartilor de cult, cât si orice alta literatura cu continut religios, totusi în anii pastoriei P.S. Ionatan a fost editat un nou Aghiazmatar (Trebnic) în limba româna cu grafie rusa.
Acest smerit si evlavios arhipastor a condus eparhia pâna în 1987, fiind înlocuit cu cel de rea pomina, Serapion (Fadeev) care a lucrat mult pentru distrugerea Bisericii din Basarabia si alungat de catre basarabeni, pentru ura lui fata de bastinasi.
În 1989 la catedra Chisinaului este trimis pentru prima oara dupa 1944 un bastinas si anume Vladimir (Cantarean), care pastoreste Mitropolia Chisinaului si Moldovei pâna în prezent.
Odata cu biruinta democratiei s-au schimbat si relatiile dintre stat si Biserica. Biserica având posibilitatea sa-si activeze lucrarea în toate directiile. În 1989 au fost hirotoniti doi episcopi vicari, Petru (Paduraru) si Vichentie (Moraru). Tot atunci a început activitatea de iluminare religioasa. Astfel Societatea culturala si bisericeasca a început tiparirea revistei “Luminatorul”, iar din 1995 apare “Curierul Ortodox” cu suplimentul “Pravoslavnîi Vesnic», editate de Mitropolia Chisinaului si Moldovei. Mitropolia mai are si o tipografie la Orhei, o moara si o oloinita.
S-a reactivat si lucrarea sociala a Bisericii, prin asistenta religioasa în spitale, penitenciare. Din 1995 a fost deschis si un orfelinat ortodox “Sf. Iosif” la Chisinau, care este întretinut de manastirea Hâncu.
Pentru pregatirea clericilor a functionat o scoala de cântareti la Chistelnita (din 1992), un Seminar teologic la manastirea Noul-Neamt (1990-2001), mai functioneaza si Academia Teologica din 1993, care din 1991 pâna în 1993 a activat ca Facultate Teologica în cardul Universitatii de Stat din Moldova.
Mitropolia Chisinaului si a Moldovei (sau Biserica Ortodoxa din Moldova) supusa canonic jurisdictiei Patriarhiei Ortodoxe Ruse, în treburile interne este independenta, dupa cum prevede si hotarârea Sinodului Arhieresc din decembrie 1994 de la Moscova, si se conduce în activitatea sa, de Statutul Bisericii Ortodoxe Ruse din august 2000, dar si de propriul Statut aprobat prin Hotarârea Guvernului Republicii Moldova nr. 719 din 17 noiembrie 1993.
Nicolae Fustei, cercetator stiintific la Institutul de Istorie al Academiei de Stiinte din Republica Moldova
La 21 august proiectul este aprobat de catre tarul Alexandru I. În ucazul împaratesc se prevedea ca în noua eparhie sa se aplice “obiceiurile locale, fiindca s-a îngaduit poporului Basarabiei pastrarea vechilor sale drepturi moldovenesti”. În eparhia Chisinaului si Hotinului, dupa cum urma sa se numeasca noua unitate teritorial-administrativa bisericeasca, se pastra aceeasi organizatie pe care o avea Biserica din Moldova, se pastrau aceleasi protopopiate care au fost înainte, si anume: Hotin, Soroca, Falesti, Orhei, Lapusna, Hotarniceni, Codru si Basarabia de Jos. În componenta noii eparhii au fost incorporate si unele teritorii din stânga Nistrului.
La conducerea eparhiei, arhiepiscopul Chisinaului era ajutat de catre protopopi (blagocini).
Pentru rezolvare litigiilor care apareau, în septembrie 1813 este înfiintata “Exarhiceasca dicasterie a Chisinaului” .
Lipsa cartilor liturgice îl face pe Banulescu ca la 25 septemdbrie 1813 sa solicte Sf. Sinod aprobarea constituirii unei tipografii. La 4 mai 1814 este aprobata deschiderea tipografiei exarhicesti la Chisinau”.
Pregatirea clericilor urma sa se efectueze la Seminarul Teologic de la Chisinau, care a fost înfiintat în ianuarie 1814.
Dupa trecerea din viata a Mitropolitului Gavriil Banulescu în 1821, la conducerea eparhiei vine Dimitrie (Sulima), care pâna atunci era episcop vicar de Tighina si Akerman (din 1811). În timpul pastoriei sale a luat o serie de masuri în vederea unei mai bune lucrari în asezamintele monahale, introducând în 1830 viata de obste în toate manastirile si schiturile din Basarabia,a dat numeroase dispozitii preotilor sa rosteasca predici si cateheze, în cadrul Sfintei Liturghii. Tot el mai efectueaza o serie de reforme, “Dicasteria” din Chisinau în 1835 a fost transformata în “Consistoriu bisericesc “. Noua unitate avea atribitii administrative, judecatoresti si de control. Protopopiatele au fost înlocuite cu 8 “protoierii” dupa numarul tinuturilor din regiune. În 1837 de la arhiepiscopia Chsinaului si Hotinului au fost luate teritoriile din stânga Nistrului, care au fost incluse in arhidioceza Odesei si Hersonului de curând organizata.
În 1844 la 4 august arhiepiscopul Dimitrie trece la cele vesnice si la conducerea eparhiei vine Irinarh (Popov). În timpul pastoriei lui s-a desfasurat organizarea Bisericii din Basarabia dupa sistemul rusesc, dar si o intensa activitate constructiva. La sfârsitul pastoriei lui în 1858 în eparhie erau 565 de biserici de mir, dintre care 314 din piatra si 551 din lemn, la care se mai adauga 36 de paraclise si 34 de biserici în 21 de manastiri, care erau pe atunci. în anul 1858 a aparut ziarul oficial al Bisericii basarabene “Vestitorul eparhiei Chisinaului si Hotinului”, cu text paralel român si rus. În timpul pastoriei lui au fost retrocedate Moldovei 94 de biserici, care au fost cuprinse în noua eparhie româneasca a Dunarei de Jos cu scaunul episcopal la Ismail. În martie 1858 arhiepiscopul Irinarh se retrage de la conducerea eparhie, fiind numit mai apoi arhiepiscop de Camenet-Pdoplsk, iar apoi de Reazan (+1877).
Dupa Irinarh (Popov) la pastorirea Bisericii din Basarabia vine Antonie (Socotov). În timpul lui au fost desfiintate protoieriile si a împartit arhidieceza în 35 de “ocruguri blagocinesti” în frunte cu câte un protoiereu sau blagocin. Bisericile erau împartite dupa numarul de credinciosi în trei categorii. în timpul pastoriei sale s-a pastrat limba româna ca limba de oficiere a serviciului divin în Biserica, dar si în actele bisericesti si la tiparirea cartilor. Sub arhiepiscopul Antonie au fost ridicate din temelie ori s-au refacut circa 300 de biserici . Unele din acestea sunt adevarate monumente de arhitectura, cum ar fi cea de la Varzaresti, Curchi, Calaraseuca, Condrita, iar în 1870 se întemeiaza schitul de la Bocancea.
Tot în aceasta perioada a fost desfasurata o apreciabila activitate de asistenta sociala, prin asa numitele “fratii”. Prima “fratie” a fost cea din Chisinau, cu numele “Alexandru Nevschi” constituita în 1866. În 1868 se initiaza asa numitele “Congrese eparhiale” anuale, tot în acelasi an au fost inaugurate si “congresele judetene” ale blagociniilor, iar la centrul eparhial functiona un “comitet eparhial”. În 1871 moare Antonie Socotov si la cârma bisericii din Basarabia vine Pavel (Lebedev).
Pastoria acestui ierarh este poate cea mai controversata. În aceasta perioada are loc un salt în politica de deznationalizare în Basarabia. Primul lui pas în aceasta directie a fost acela ca a poruncit ca în acele biserici si manastiri, în care pâna atunci se slujea în limba româna, sa se slujeasca în doua limbi, cea rusa si cea româna (moldoveneasca). Ziarul oficial al eparhiei a început din 1871 sa apara doar în limba rusa. Dupa cum spune scriitorul rus Durnovo “toate cartile sfinte de pe la bisericile moldovenesti, tiparite cu litere chirilice în limba moldoveneasca, au fost depuse la mitropolia din Chisinau, unde arhiepiscopul Pavel, în timp de 7 ani le-a ars, încalzind cu ele palatul mitropolitan”.
O bucurie mare se simti în Basarabia când a venit vestea despre rânduirea lui în alta parte în 1882.
Urmasul lui Lebedev a fost Serghie (Lapidevschi), Acesta a avut mult de lucru pâna potoli tulburarea ce se produse pe urma masurilor nesocotite ale înaintasului sau. A permis folosirea limbii române în slujba bisericeasca , dar tot el a propus închiderea tipografiei eparhiale, întrucât, dupa parerea lui, ea “nu mai are nici un rost”. Astfel tipografia eparhiala, este vânduta manastirii Noul-Neamt din Chitcani, nu departe de Tighina, dar nefiind înca mult timp deschisa.
În 1891 Serghie (Lapidevschi) este transferat la mitropolia din Odesa si în locul lui vine Isachie (Polojenschi) care se afla la Chisinau doar pâna în 1892, an în care vine la cârma Bisericii din Basarabia Neofit (Nevodicicov), care se retrage la Ismail în 1898.
An acelasi an Sfântul Sinod numeste episcop al Chisinaului si Hotinului pe Iacov (Piatnitki). Acesta era un adevarat pastor, caci era drept si cu dragoste pentru poporul care i s-a încredintat spre pastorire. O deosebita preocupare a ierarhului era promovarea culturii crestine si educatia moral-religioasa a clerului si poporului. Pentru aceasta el a înfiintat la Chisinau “Fratia ortodoxa misionara a Nasterii Domnului”, obtinând si permisiunea de la Sfântul Sinod pentru publicarea brosurilor si cartilor moldovenesti, printre care si opera monumentala “Vietile sfintilor”.
Din 1904 Biserica din Basarabia este condusa de catre Vladimir (Sincovschi). Acest om cu sufletul curat a hotarât sa faca tot ce era posibil pentru prosperarea spirituala a poporului încredintat spre pastorire. Pentru aceasta a învatat limba româna si predica în aceasta limba în catedrala din Chisinau, a introdus studierea românei la seminarul din Chisinau, platind din propriul buzunar profesorul de româna. În urma hotarârii congresului eparhial din 1905, arhiepiscopul Vladimir solicita Sfântului Sinod aprobarea redeschiderii tipografiei eparhiale. La 25 aprilie 1905 este permisa reactivarea tipografiei. Aceasta a fost instalata la Chisinau, într-o casa donata clerului de manastirea Dobrusa la 26 octombrie 1906.
În ianuarie 1908 apare prima revista bisericeasca în limba româna din Basarabia “Luminatorul”.
Tot în perioada pastoriei arhiepiscopului Vladimir si-a început activitatea “Societatea istorico – arheologica – bisericeasca din Basarabia”. Însa la multi nu era pe plac dragostea si dorinta lui de luminare a poporului nostru de aceea în 1908 este transferat la Don, iar în locul lui Vladimir (Sinicovschi) la catedra Chisinaului vine Serafim (Ciciagov), care se pare ca a fost trimis special în Basarabia pentru a nimici curentul national românesc care se înfiripase în timpul pastoririi blândului Vladimir.
În prioada aflarii la cârma Bisericii din Basarabia a lui Serafim (Ciciagov) a luat nastere un curent sectar cu numele de inochentism, de la numele fondatorului, care a fost calugar la o manastire din Balta. Un nou pericol pentru ortodoxia din Basarabie venea din partea sectelor. Pentru combaterea acestora la Chisinau a fost creat un “serviciu de misionari”.
Tot atunci a fost permis prin ucaz împaratesc si slujirea serviciul divin în limba moldoveneasca. Astfel la 23 iulie 1913 basarabenii au avut fericita ocazie sa asculte toata slujba Liturghiei în limba româna.
În 1914 Serafim paraseste Basarabia si în locul lui vine Platon (Rojdestvenschi), fost arhiepiscop al Americei de Nord si Aleutelor, care s-a aflat la Chisinau pâna în 1915 când la catedra Chisinaului si Hotinului este numit Anastasie (Gribanovschi).
in timpul pastoriei lui au avut loc niste evenimente foarte importante pentru istoria poporului nostru.
Astfel la 19 -20 aprilie 1917 la Chisinau s-a întrunit Congresul preotilor din Basarabia, în cadrul caruia s-a cerut autonomia Bisericii de aici, constituirea unei Mitropolii, în frunte cu un ierarh de neam român.
În luna august s-a întrunit la Moscova Sinodul Local al Bisericii Ortodoxe Ruse la lucrarile carui a luat parte si Anastasie arhiepiscopul Chisinaului. La acest Sinod arhiepiscopia Chisinaului a fost ridicata la rang de Mitropolie a Basarabiei.
Dupa unirea politica a Basarbiei cu România, prin gramota Sf. patriarh Tihon de la Moscova, din 23 mai 1918, pe numele Î.P.S. Pimen, primatul Bisericii Ortodoxe Române, s-a dat deplina libertate Bisericii Basarabene, ca ea, prin Congresul sau eparhial, sa-si hotarasca soarta, alegând cu ce Biserica Autochefala si în ce legaturi vrea sa fie. Biserica din Basarabia a fost contopita cu cea a întregii tari, în conformitate cu canonul 38 a Sinodului Trulan, iar arhiepiscopul Anastasie a devenit membru al Sfântului Sinod al Bisericii Române, ce-i drept fara sa-si de consimtamântul. Pe motiv ca nu se prezinta la sedintele Sfântului Sinod, la 14 iunie 1918, este destituit din post de Catre Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, si în locul lui este numit spre a conduce cu afacerile bisericesti ale arhiepiscopatului basarabean, episcopul Nicodim (Munteanu) al Husilor, pâna la alegerea episcopilor si Mitropolitilor, ce urma sa se faca de Marele Colegiu electoral.
În februarie 1920 la Chisinau are loc Congresul eparhial la care a fost ales ca chiriarh al Bisericii din Basarabia Gurie (Grosu) fost episcop vicar la Mitropolia din Iasi.
În perioada pastoriei Î.P.S. Gurie a continuat lucrarea de construire a locasurilor sfinte, astfel la 1925 numarul lor a ajuns la 1090, fiind deservite de 1090 de preoti.
Învatamântul teologic a fost ridicat la un nivel mai înalt, astfel în septembrie 1926 la Chisinau este organizata Facultatea de Teologie a Universitatii din Iasi, iar în 1927 Seminarul teologic “Mitropolitul Gavriil Banulescu” din Chisinau a fost reorganizat, trecându-se de la zece la opt clase. Au fost înfiintate înca doua Seminarii teologice, tot cu opt clase,unul la Ismail si altul la Edinet.
O fructuoasa activitate au desfasurat în acea perioada profesorii Nicifor Crainic, Gala Galaction, Consatntin Tomescu, Ioan Savin, Serghie Bejan, Mihail Berezovschi s. a.
Vechile manastiri basarabene si-au continuat lucrarea lor duhovniceasca. Numarul calugarilor ridicându-se la peste 2400.
Sa facut si o reforma în Biserica din Basarabia. Astfel pe lânga arhiepiscopia Chisinaului la 10 martie 1923 în Biserica basarabeana au mai fost organizate doua eparhii noi: a Cetatii Albe cu resedinta la Ismail si a Hotinului cu resedinta la Balti. Primul episcop al episcopiei de Cetatea – Alba a fost Nectarie (Cotlearciuc), iar primul episcop al Hotinului este ales Visarion (Puiu). În aprilie 1928 arhiepiscopia Chisinaului este ridicata la rangul de Mitropolie.
Gurie (Grosu) a condus Biserica din Basarabia pâna în 1936.
Dupa Gurie (Grosu) mitropolia Basarabiei a fost condusa de câtiva loctiitori de arhiepiscop: Nicodim (Munteanu) (noiembrie 1936 – iunie 1937), Cosma (Petrovici) (iunie 1937 – februarie 1938) si Efrem (Enachescu) (martie 1938 ianuarie 1944).
În timp ce viata credinciosilor din Basarabia curgea în albia sa fireasca, situatia crestinilor ortodocsi din stânga Nistrului sub jugul comunist era deplorabila, împartasind soarta muceniceasca a întregului popor crestin ramas sub conducerea ateo – bolsevica. Astfel la începutul anului 1918 este omorât la statia Veatca Dionisie (Sosnovschi) fost episcop vicar la Ismail, la 1 ianuarie este omorât în închisoare Serafim (Ciciagov) fost arhiepiscop al Chisinaului si Hotinului. În lupta înversunata cu Biserica bolsevicii pâna în 1938 au închis aproape toate bisericile, lasând sa functioneze doar o singura biserica ortodoxa din cele 305 câte au fost pâna la revolutia din 1917 în cele 14 raioane care au format în 1924 asa zisa Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca. Situatia era catastrofala pentru constiinta oamenilor credinciosi, multi dintre ei îsi oficiau slujba înmormântarii fiind înca în viata din frica ca nu va mai avea cine sa-i îngroape crestineste când vor muri. Viata “luminata” din “raiul” comunist a fost adusa si în Basarabia.
În 1940 Basarabia este ocupata de sovietici ca urmarea a “Protocolului aditional secret al Pactului Ribentrop – Molotov” din 1939.
28 iunie 1940 a adus un an de mari suferinte basarabenilor. Deosebit de cruda era atitudinea bolsevicilor fata de preotimea basarabeana. Astfel a fost ucis la Ismail preotul Munteanu, straniu a murit si renumitul compozitor Mihail Berezovschi. La 24 iunie 1941 a fost arestat si episcopul Alexie care în toamna anului 1940 a fost însarcinat de Patriarhia din Moscova sa conduca Mitropolia Basarabiei.
Începându-se razboiul, la retragere trupele sovietice au comis o serie de acte barbare împotriva clerului basarabean.
Astfel în comuna Pitusca în vara anului 1941 în timpul retragerii trupelor sovietice a fost executat preotul Eustratie Chirita fiindca a oficiat un tedeum pentru victoria Armatei Române. În satul Caruna (Thighina) au fost omorâti câtiva sateni care încercau sa protesteze împotriva incendierii bisericii.
Odata cu reîntoarcerea Basarabiei catre România atât aici, cât si în Transnistria s-a început lucrarea de refacere a structurilor bisericesti.
La Chisinau se reîntoarce Efrem Enachescu, care la 12 ianuarie 1944 este ales arhiepiscop si mitropolit al Basarabiei. Au fost redeschise bisericile închise de comunisti. Astfel în timpul razboiului în teritoriul Basarabiei si raioanelor din stânga Nistrului functionau 888 de biserici ortodoxe si 25 de manastiri.
Dupa restabilirea puterii sovietice în august 1944 mitropolitul Efrem Enachescu se retrage la manastirea Cernica, iar Biserica din Basarabia este incorporata în Patriarhia Moscovei, care trimite aici pe Ieronim (Zaharov) ca episcop al Chisinaului si Moldovei. Acesta l-a avut ca succesor pe Benedict (Poleacov), care conduce episcopia Chisinaului din 1947 pâna în 1948. Apoi vine la catedra Chisinaului Nectarie (Grigoriev) si conduce Biserica din RSSM din 1948 pâna în 1963.
Perioada de pastorire a lui Nectarie (Grigoriev) coincide cu un nou val de lupta cu religia. De aceea se începe din nou închiderea bisericilor. Astfel din 1960 au fost închise aproape 200 de biserici, ramânând active doar 385 din cele aproape 900 de biserici câte activau în 1944. Au fost închise toate manastirile cu exceptia celei le la Japca. Pentru închiderea, sau mai bine zis lichidarea bisericilor era folosit deseori motivul încalcarii legislatiei sovietice despre culte.
“Bagatorii de seama” din comisiile speciale create în toate raioanele republicii urmareau orice pas al preotului, era destul sa sfinteasca o fântâna, o cruce, sau sa boteze un copil fara consimtamântul ambilor parinti si preotul era scos de la evidenta, iar aceasta ducea la lichidarea parohiei.
Închiderea bisericilor si manastirilor uneori ducea la actiuni de protest din partea credinciosilor. Astfel la lichidarea manastirii Raciula, comunistii au întâmpinat o riposta disperata din partea calugaritelor si a populatiei din satele înconjuratoare.
Tot în anii deceniului sapte au fost lichidate protopopiatele. Preotii au fost lipsiti de posibilitatea de a participa la conducerea parohiilor, fiind trecuti la functia de simpli angajati prin contract la comunitatile religioase.
Din 1963 este numit episcop la Chisinau Vartolomeu (Condratovici) care în 1972 este transferat la Taschent, iar în locul lui vine Ionatan (Capolovici). Biserica fiind lipsita de posibilitatea editarii cartilor de cult, cât si orice alta literatura cu continut religios, totusi în anii pastoriei P.S. Ionatan a fost editat un nou Aghiazmatar (Trebnic) în limba româna cu grafie rusa.
Acest smerit si evlavios arhipastor a condus eparhia pâna în 1987, fiind înlocuit cu cel de rea pomina, Serapion (Fadeev) care a lucrat mult pentru distrugerea Bisericii din Basarabia si alungat de catre basarabeni, pentru ura lui fata de bastinasi.
În 1989 la catedra Chisinaului este trimis pentru prima oara dupa 1944 un bastinas si anume Vladimir (Cantarean), care pastoreste Mitropolia Chisinaului si Moldovei pâna în prezent.
Odata cu biruinta democratiei s-au schimbat si relatiile dintre stat si Biserica. Biserica având posibilitatea sa-si activeze lucrarea în toate directiile. În 1989 au fost hirotoniti doi episcopi vicari, Petru (Paduraru) si Vichentie (Moraru). Tot atunci a început activitatea de iluminare religioasa. Astfel Societatea culturala si bisericeasca a început tiparirea revistei “Luminatorul”, iar din 1995 apare “Curierul Ortodox” cu suplimentul “Pravoslavnîi Vesnic», editate de Mitropolia Chisinaului si Moldovei. Mitropolia mai are si o tipografie la Orhei, o moara si o oloinita.
S-a reactivat si lucrarea sociala a Bisericii, prin asistenta religioasa în spitale, penitenciare. Din 1995 a fost deschis si un orfelinat ortodox “Sf. Iosif” la Chisinau, care este întretinut de manastirea Hâncu.
Pentru pregatirea clericilor a functionat o scoala de cântareti la Chistelnita (din 1992), un Seminar teologic la manastirea Noul-Neamt (1990-2001), mai functioneaza si Academia Teologica din 1993, care din 1991 pâna în 1993 a activat ca Facultate Teologica în cardul Universitatii de Stat din Moldova.
Mitropolia Chisinaului si a Moldovei (sau Biserica Ortodoxa din Moldova) supusa canonic jurisdictiei Patriarhiei Ortodoxe Ruse, în treburile interne este independenta, dupa cum prevede si hotarârea Sinodului Arhieresc din decembrie 1994 de la Moscova, si se conduce în activitatea sa, de Statutul Bisericii Ortodoxe Ruse din august 2000, dar si de propriul Statut aprobat prin Hotarârea Guvernului Republicii Moldova nr. 719 din 17 noiembrie 1993.
Nicolae Fustei, cercetator stiintific la Institutul de Istorie al Academiei de Stiinte din Republica Moldova
Teologi-politologi))) ”Tot atunci a fost permis prin ucaz împaratesc si slujirea serviciul divin în limba moldoveneasca. Astfel la 23 iulie 1913 basarabenii au avut fericita ocazie sa asculte toata slujba Liturghiei în limba româna.” Cum să scrii într-un abzaț despre două limbi ca și cum ar fi diferite? Adică împăratul a scris ucazul pentru limba moldovenească, dar basarabenii ”au fost fericiți că slujba a fost în română!!!
RăspundețiȘtergere