Despre cele şapte cuvinte ale lui Hristos de pe Cruce

Iisus Şi-a dat duhul pe cruce «la ceasul al nouălea», după 3 sau 6 ore de la răstig­nire (Marcu - 15, 25 - spune că ar fi fost «ceasul al treilea» cînd L-au răstignit, în vreme ce Ioan - 19, 14 - indică «ceasul al şaselea»). În acest răstimp al agoniei de pe cruce, Iisus a grăit în 7 rînduri, iar cuvintele rostite atunci alcătuiesc un rezumat testa­mentar al învăţăturii şi-al misiunii Sale în lume. Succesiunea lor exactă nu poate fi stabi­lită cu pre­cizie absolută, căci nici un evanghelist nu le pomeneşte pe toa­te, ci fiecare pe cîte unele.

Cel ce nu-şi ia Crucea şi nu-mi urmează mie, nu este vrednic de mine

"Pe toata calea suferintei, Hristos a purtat Crucea cu barbatie si multa rabdare, de la pretoriul lui Pilat pana la inaltimea Golgotei, drum lung de aproape doua zile. Purtand Crucea pe umeri si urcand, la orice urcus mai greu apasa spre pamant Crucea impiedicandu-L si Domnul cadea in genunchi. Cu aceasta nu numai ca-si sporea chinul, dar adeseori cadea jos sub greutatea Crucii, insa nu-L pasuiau. Caci ostasii si iudeii temandu-se sa nu moara pe cale inainte de al rastigni, L-au mai usurat putin, dand Crucea lui Simeon Cirineanul ca s-o duca. Aceasta usurare facuta Domnului de catre vrajmasii Lui, nu o faceau din mila, ci sa-L rastigneasca fiind viu si sa moara cu chin mai greu si cu batjocora mai mare.

Părerea de sine (Cum începe înşelarea sau cum oricare dintre noi îl poate vinde pe Hristos)

De se va bizui cineva numai pre a sa dreptate si pre izbavirea ce singur si-o lucreaza, in desert si in zadar se trudeste. Ca toate ale dreptatii sale ca o carpa lepadata se vor arata in ziua cea de pre urma, precum zice Isaia: „Ca o carpa lepadata toata dreptatea noastra" (Is 64,5) (Sf. Macarie cel Mare (†390), Omilii duhovnicesti XX, 3)

Diavolul nu vaneaza pe cei pierduti; el ii vaneaza pe cei trezvitori, pe cei ce sunt aproape de Dumnezeu. El ia de la dansii increderea in Dumnezeu si incepe sa-i loveasca cu intemeiere in sine, cu indreptatiri, cu ganduri si cartire. Prin urmare, sa nu ne punem increderea in gandirea noastra logica. Sa nu crezi niciodata gandurilor tale. Traieste simplu si fara sa te gandesti prea mult, ca un copil pe langa tatal sau. Credinta fara prea multa gandire lucreaza minuni. Gandirea logica impiedica harul lui Dumnezeu si minunile. Lucreaza rabdarea, fara a judeca cu gandirea logica. (Avva Paisie Athonitul, †1994)

“Fără Dumnezeu, nu puteai supravieţui în închisoare”

- de vorbă cu maica Mina, despre perioada detenţiei în temniţele comuniste -


Am întâlnit-o pe maica Mina într-unul din pelerinajele făcute la mănăstirile din Moldova. Cu chip luminos, încă în putere la cei 86 de ani, maica ne-a atras atenţia de la prima întâlnire. Stând de vorbă cu sfinţia sa, am aflat că a făcut câţiva ani de închisoare în timpul regimului comunist, împărtăşind destinul tragic dar şi măreţ al generaţiei sale. Pentru folosul nostru şi al cititorilor, am rugat-o să ne răspundă la câteva întrebări privind experienţa sa pe calea suferinţei şi a jertfei.
- Maică Mina, vă mulţumim pentru dragostea cu care ne-aţi întâmpinat. Pentru început, vă rugăm să ne spuneţi: socotiţi viaţa monahală pe care aţi îmbrăţişat-o drept o continuare a liniei de jertfă urmată în anii tinereţii?

Săptămâna Patimilor – Semnificaţia fiecarei zile din săptămână

Iatã-ne ajunsi la ultima treaptã a urcusului duhovnicesc pe care Postul ne-o pune în fatã: Sãptãmâna Patimilor sau Sãptãmâna cea Mare. În timpul ei ne reamintim si retrãim ultimele zile din viata Mântuitorului, cu întreaga lor tensiune si dramã lãuntricã, într-o stare de sobrietate si mãretie în acelasi timp, de tristete, dar si de bucurie, de pocãintã, dar si de nãdejde. Fiecare zi are un înteles si un mesaj foarte clar si adânc.

Ce înseamnă prescură și vin liturgic?

www.ortodoxia.md

Prescura

Primul act prin care se împlineşte participarea fiecărui creştin la Sfânta Liturghie este aducerea darurilor de pâine şi vin la altar. Acest act al aducerii, ţinând de esenţa Liturghiei, a fost prezent întotdeauna, însă forma concretă a darurilor a variat în decursul secolelor.

Părintele Dumitru Stăniloae – Slava Crucii

sursa- moldovacrestina.info

“Crucea este usa Imparatiei cerurilor. Trebuie sa regasim sensul Crucii ca biruinta asupra mortii spirituale, biruinta a iubirii.

Avem adeseori o reprezentare partiala despre Cruce si despre taina ei redusa la faptul de a suporta o asceza, de a ne infrana de la placeri, de la tot felul de satisfactii. Exista insa si un alt sens al Crucii: compasiunea pentru celalalt. Cu siguranta insa nu putem face totul pentru celalalt daca tinem la placerile noastre egoiste, daca omul este legat de lacomie, pofta de stapanire, mandrie. Aceasta arata insa numai aspectul negativ al Crucii. Pot sa ma apropii de celalalt fara sa-i vorbesc despre Cruce, aratandu-i insa ca sunt gata la toate sacrificiile pentru el. Daca este bolnav, ma voi duce la el, voi ramane impreuna cu el. Celalalt poate suporta el insusi greutati, persecutii, somaj… Iar eu pot sa port impreuna cu el aceasta Cruce.

Sfînta Cruce – calea către cer

Crucii Tale ne Închinăm, Stăpîne, şi Sfîntă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim!!!

Aspru se pare multora cuvîntul acesta: „Leapădă-te de tine, ia crucea ta şi urmează lui Hristos” (Luca 9, 23).Dar mult mai aspru va fi a auzi în ziua cea de pe urmă cuvintele acestea: „Duceţi-vă de la Mine blestemaţilor, în focul cel veşnic...”(Matei 25,41). Pentru că cei care ascultă acum şi urmează cu bucurie cuvîntul ce porunceşte să purtăm crucea (necazurile pentru adevăr şi dreptate), nu se vor teme atunci de osînda veşnică.

Din simbol al înfrîngerii şi torturii, Crucea cea sfinţită prin Jertfa lui Iisus Hristos, devine instrumentul sfărîmării porţilor celor de aramă ale iadului. Or, dacă prin moartea pe Cruce Domnul Iisus Hristos face mărturisirea supremului act doveditor al dragostei Lui faţă de Tatăl şi, deopotrivă, faţă de noi, se cade oare ca şi noi să ne amintim de moartea Lui pe Cruce?!