De ce fetița noastră se numește Cecilia

Anul 2004. Eu aveam 15 ani. Bunica îmi dăruise o carte foarte dragă mie – „Viețile Sfinților”. Acolo pentru prima dată am citit viețile a mai multor Sfinți, dar una singură m-a marcat pentru totdeauna – viața Sfinților Valerian și Cecilia. Deși spuneam că atunci când voi crește mare și mă voi căsători, voi face 4 băieți, uimită de viața Sfintei Cecilia, dar și îndrăgostită de acest nume, mi-am zis că dacă totuși voi avea o fetiță, aceasta neapărat se va numi Cecilia. Și iată că atunci când am aflat că bebelușul din burtica mea e fetiță, aceasta avea deja numele pregătit. 

Cineva mi-a spus că Cecilia e un nume de țigancă (de parcă țigăncile nu tot oameni sunt), altcineva ne-a întrebat dacă vrem s-o trimitem în Italia de i-am pus așa nume, etc. Nu, nu vrem s-o trimitem nici în Italia și nici „la Italea”. Când va fi mare, singură va decide dacă merge în Italia, Spania, Canada, etc, sau dacă rămâne în Moldova.  I-am pus acest nume pentru că așa mi-am dorit eu, pentru că așa am decis noi, pentru că Cecilia nu e nume de țigancă sau africancă,  ci nume de Sfântă - Sfânta Cecilia. 

Azi e 5 decembrie. Ziua pomenirii Sfinților Mucenici Valerian și Cecilia. Ziua onomastică a Micuței Cecilia. 

La mulți ani, sumpa noastră!

P.S. În urmă cu 10 ani, în ziarul „Altarul Credinței”, a fost publicat acest articolaș. Despre cum Fericita Cecilia mi-a deschis o nouă viziune asupra lumii.