Cuvânt despre vrăjitorie. Sfântul Ioan Gură de Aur.

Ce faci, crestinule neghiob, ori cine esti tu, care recurgi la vrajitori si la farmazoni, ca sa fii vindecat? Si crezi, in sfarsit, ca diavolul are sa vindece boala ta? Daca acesta este ucigator de oameni de la inceput si a omorat tot neamul oamenilor, cum are sa fie acum doctorul tau? Dumnezeu ii spune ucigator de oameni, iar tu alergi la el ca la un doctor? Si pe cine vei avea sa spuna un cuvant ca sa te apere? Nu vezi cum, intr-o singura clipa, a omorat doua mii de porci in mare, si cum are sa te vindece pe tine? Si daca demonii n-au avut mila de porci, cum or sa aiba mila de tine? Caci daca pe porci nu i-au crutat, cu atat mai mult nu s-ar impiedica de tine.

Diavolul nu vindeca cu adevarat, de n-ar mai fi! Iar eu chiar de ar fi sa spun, umfland lucrurile, ca, si daca tamaduiesc cu adevarat, este mai bine sa mori, decat sa alergi la dusmanii lui Dumnezeu si sa fii tamaduit in acest chip. Caci, ce folos sa fii vindecat la trup, daca sufletul este pierdut? Ce castig are cineva sa dobandeasca mangaieri aici, urmand sa fie aruncat in focul nepieritor dincolo?

Chiar daca un demon va vindeca, mai mult a vatamat decat a fost de folos; caci a fost de folos trupului, care, totusi, putin mai tarziu mort, urmeaza sa putrezeasca, insa a vatamat sufletul nemuritor. Deoarece diavolul este un pescar foarte viclean, pierde o mica momeala ca sa prinda un peste mare, adica se multumeste sa va dea putina sanatate, numai sa va lipseasca de rai; sa va lungeasca putin viata, ca sa va pedepseasca vesnic.

Nu vezi ca slabanogul era de treizeci si opt de ani in pat si, privit cu ura, isi rabda cu vitejie boala, asteptand ajutorul lui Dumnezeu, fara sa ceara sa-l farmece, sau sa-i dea talismane? Si nu a alergat astfel la prezicatori, nu a mers la descantatori; nu si-a legat amulete, ci a asteptat ajutorul de la Dumnezeu. Si tu, crestine, fiindca ai zacut bolnav putine zile, de aceea esti atat de nerabdator si alergi la vrajitori si vrajitoare?

Nu vezi ca Lazar a zacut inaintea portii bogatului, tot timpul vietii lui, atat de greu ranit, incat, din cauza unei atat de mari neputinte, nu putea sa alunge nici cainii, care-i lingeau ranile, si cu toate acestea a preferat sa moara intr-o asemenea suferinta, decat sa ceara amulete si farmece? Dar nu a cerut descantator, nu si-a legat amulete, nu a chemat la el vrajitori. Ce scuza vom avea noi, cei care suferim si rabdam, ori din cauza febrei, ori din cauza ranilor, daca alergam la vrajitori si fermecatori sau ii chemam si la casele noastre?!