“Ca pe smochinul cel neroditor să nu mă tai, Mîntuitorule...”

            “Ca pe smochinul cel neroditor să nu mă tai, Mîntuitorule...”. Am citit această cărțulie dintr-o răsuflare!!! De fapt, e o rugăciune, o rugăciune de de care în această dimineață chiar am avut nevoie.

            Despre ea autorul Augustin Zaboroșciuc spune: “Cele ce sunt expuse aici, încă din început am dorit să rămînă sub obroc, dar la insistența cuiva am hotărît să le tipărim nu ca pe o învățătură sau exemplu, ci să le lăsăm la judecata lui Dumnezeu și a cititorilor, nădăjduind în rugăciunile voastre pentru noi...”.

            Însemnări:

·         1.Această viață, Doamne, care mi-ai dat-o ca timp de răscumpărare și de pregătire pentru veșnicie, am cheltuit-o și o petrec în desfătări și griji lumești…

·         2.Ochii mei nu au lacrimi, Doamne, din pricina împietririi inimii și chiar dacă ar izvorî – nu ar fi în stare să stingă focul cel mistuitor care arde în mine…

·         3.Frică și cutremur simt și mă tem să nu mă înșel cînd gîndesc și spun așa ceva…

·        4. Eu fac un pas către Tine, Doamne, dar Tu o mie către mine. Eu mă străduiesc, duc luptă ca să Te iubesc din toată inima, dar Tu m-ai iubit cu dragoste desăvîrșită…

·         5.…Și n-ai coborît, Doamne…Iar eu uit permanent că de pe Cruce n-ai coborît, de pe Cruce Te-au scos…

Tînguire

Egumen Augustin Zaboroșciuc

Doresc să simt din nou prezența

Harului Divin,

Al inimii genunchi să-mi plec

Și Ție să mă-nchin.

Să strig din nou, a cîta oară,

O, Doamne, vino iar,

Să pun din nou același vot

La Sfîntul Tău Altar.

S-aud din nou un glas duios,

O, dulcele Tău glas:

Copilul Meu, pierdut ai fost,

Dar astăzi Te-am aflat.

S-alini din nou tristețea gra

A sufletului meu,

Să-mi plîng din nou cu lacrimi fuga,

De Tine, Domnul meu…

Anna Casian-Musteață