Acolo unde oferim prea mult loc
pentru ambiție, lăsăm prea puțin loc pentru rațiune...
...Succesul obținut fără merit stîrnește ambiția omului de nimic, iar omul
de nimic nu are scrupule. Îl întîlnești oriunde: în capul mesei, la tribună, în
fruntea celor care mint, înșeală, fură, care promit mereu, dar niciodată nu se
țin de cuvînt. Omul de nimic nu are principii, demnitate, patrie sau mamă. El
nu știe de unde vine și cine sunt străbunii săi. Pe dînsul nu-l interesează
nici ziua de ieri, nici cea de mîine. El trăiește cu prezentul, cu ambiția de
moment și caută să obțină maimum de profit prin minimum de efort. El nu vede
durerea celorlalți, pentru că nu-i pasă decît de sine, de interesul și
confortul personal.
Omul de nimic se uită la alții ca la niște trepte pe care poate urca în
cariera sa. Fiind un nimeni, neavînd ce pierde, el nu se teme de oameni, nici
de Dumnezeu. El știe foarte bine că nu este buricul Pămîntului, dar face tot
ce-i stă în putere ca alții să-l considere așa...
...Cel care, în viață, se lasă mînat doar de ambiția nimicniciei ar trebui
să știe că, în moarte, îl așteaptă aceeași perspectivă: să fie NIMENI!
Fragment din “Fărîme de suflet”
de Aurelian Silvestru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu