Preasfinţitul Irineu - o viţă rodnică, cu rădăcini din pământurile Moldovei

Pe 22 noiembrie a anului trecut în cununa Bisericii Ortodoxe Ruse a mai fost prinsă o viţă rodnică, cu rădăcini din pământurile Moldovei. Acesta este moldoveanul Irineu Tafunea, care a fost hirotonit episcop de Orsk şi Gaisk. Originar din satul Vărvăreuca din raionul Floreşti, Preasfinţitul Irineu este un călugăr vrednic de noua treaptă pe care a urcat, cu voia bunului Dumnezeu. Părintele Severian Gheras, parohul bisericii “Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” ne-a povestit cu mult drag amintirile sale despre episcopul Irineu.

Am avut ocazia să-l cunosc pe Preasfinţitul Irineu de Orsk şi Gaisk fiind elev la seminarul „Cuviosul Serghie de Radonej” de la Zagorsk, în anul 1994.
De la început s-a dovedit a fi o persoană sociabilă şi amabilă. În 1995 am fost admis la Academia Teologică de la Zagorsk şi în perioada sesiunilor, când trebuia să plec la academie, aveam prilejul să comunic mai mult cu preasfinţitul.

Sfinţia Sa a început şcoala la mănăstirea Noul-Neamţ, fiind mai apoi transferat la seminarul de la Serghiev-Posad. După aceasta a continuat studiile la Academia Teologică din Zagorsk. Cel mai frumos lucru pe care l-am văzut la el e că e o persoană deschisă pentru toţi, calitate mai puţin întâlnită la cei care fac teologia în Rusia. Atunci când se implica în discuţiile elevilor şi studenţilor pe diverse teme – fie despre stil, fie dogmatică, fie morală – preasfinţitul întotdeauna se prezenta foarte bine şi vorbea foarte argumentat.

Serghie Tafunea – acesta era numele său de mir – a ales să se călugărească la mănăstirea Noul-Neamţ, împreună cu un coleg moldovean, cu care studia la Zagorsk. Mi-aduc aminte că au venit cu bucurie la mănăstire. Într-o zi au mers la chilia părintelui stareţ, regretatul episcop Dorimedont, care a fost plăcut surprins de faptul că cei doi tineri, făcând şcoala în Rusia şi având posibilitatea să primească acolo călugăria, au ales să fie tunşi în monahism acasă, la Noul-Neamţ. Îmi amintesc cu drag de tradiţia frumoasă a mănăstirii de a avea grijă de cei proaspăt călugăriţi, care trebuie să stea trei zile în biserică – în priveghere, în rugăciune, în lecturi – şi care, la rânduiala de la trapeză şi înapoi sunt duşi cu cântări de către fraţii mănăstirii. E o imagine de nedescris. Acelaşi alai l-a însoţit şi pe părintele Irineu, care şi-a primit numele de călugărie în cinstea Sfântului Irineu de Leon. Mai târziu părintele Irineu s-a întors la Serghiev-Posad.

De fiecare dată când aveam drum la Serghiev-Posad, aveam posiblitatea să discut cu Părintele Irineu, care mereu se bucura de veştile de acasă. El era conştient de faptul că prezenţa sa era necesară la Noul-Neamţ, de aceea, după absolvirea Academiei Teologice, părintele s-a întors la mănăstire şi a profesat, predând „ Teologia fundamentală”. În perioada aflării sale la mănăstire el a reuşit să convingă pe părintele stareţ să facă privegheri de noapte la Noul-Neamţ. Mi-aduc aminte cu câtă bucurie părintele povestea de starea acea de duh, care era prezentă la priveghere. Astfel, el a fost şi rămâne să fie omul rugăciunii. Dar pe lângă aceasta este şi omul cărţii. Preasfinţitului îi aparţin mai multe scrieri, printre care şi o nouă istorie a mănăstirii Noul-Neamţ. Totodată el a cercetat cu mult sârg cărţile părinţilor de la Noul-Neamţ, păstrate la Arhiva Naţională.El este omul legii şi omul păcii. Pe toate le face cu dragoste mare. Sfinţia Sa ţine mult la haina monahală, la priveghere şi la post. Îmi amintesc că ţinea cu stricteţe regimul alimentar de la mănăstire. În şcolile de teologie din Rusia se obişnuieşte ca, în timpul Postului Mare, să se facă dezlegări la peşte, la discreţia studentului. În multe cazuri această dezlegare este preluată de foştii studenţi, deja preoţi la parohie, ceea ce este încălcare. Părintele Irineu şi la acest capitol era obiectiv. El nu judeca ceea ce se întâmpla în şcoală. Dar fiind şi el student acolo, a continuat să respecte tipicul Sfântului Sava, mâncând peşte numai la Florii şi la Bunavestire.

Am avut ocazia să moderez câteva emisiuni televizate cu părintele Irineu pe diverse teme, printre care amintesc una foarte reuşită despre Sfântul Ierarh Arsenie Stadniţchi, moldovean de origine. Atunci părintele Irineu a vorbit cu mult drag despre faptul că acest sfânt, înainte de a primi călugăria, lupta pentru reanimarea latinităţii în Basarabia. Mulţi se întreabă: de ce Preasfinţitul Irineu este la Orsk şi Gaisk şi nu în Moldova? Aceasta se întâmplă fiindcă el „nu încape” aici. De multe ori s-a discutat candidatura Preasfinţitului Irineu pentru episcopia de Edineţ şi Briceni. Spre regret, din cadrul acestei episcopii au fost ameninţări pentru părintele Irineu, precum că nu este aşteptat acolo, ba chiar prezenţa sa ar aduce o schismă în cadrul episcopiei. În acea situaţie părintele Irineu a anunţat că urma să procedeze conform ascultării sale din partea vlădikăi. Trebuie menţionat faptul că părintelui nu îi este proprie o râvnă feroce pentru a ajunge ierarh al Bisericii şi nici de a obţine epoleţi.

Preasfinţitul Irineu a avut relaţii foarte bune cu Mitropolitul Vladimir, fiind o vreme secretar al mitropoliei, pe care le-a menţinut până în prezent. De altfel, a fost singurul secretar care a venit cu pace şi fără interese, şi care s-a retras cu pace. Odată, vlădica Vladimir i-a cerut părintelui Irineu un sfat privind numirea unui preot la un lăcaş aproape de frontieră. Sfatul părintelui a fost să se aleagă o persoană care să placă oamenilor de o parte şi de alta a frontierei. În postura sa de secretar al mitropoliei Moldovei, părintele a susţinut ideea ca administraţia mitropoliei să fie compusă exclusiv din monahi, iar în caz de necesitate să fie angajaţi câţiva preoţi de mir. Din anumite considerente, ideea nu a fost acceptată.

După revenirea sa la Serghiev-Posad, deseori a fost contactat de cancelaria mitropoliei pentru a reprezenta Biserica Ortodoxă a Moldovei în mai multe instanţe şi conferinţe la care nu a reuşit să se prezinte vlădica Vladimir sau altcineva de la Mitropolia Moldovei. O perioadă părintele a fost chiar reprezentatul Mitropoliei Moldovei la ambasada Republicii Moldova la Moscova.

Preasfinţitul Irineu este omul care iubeşte adevărul. Dar această iubire de adevăr nu este nuanţată de tendinţa de a-l supăra pe aproapele, spunându-i adevărul, ci poartă în sine notele păcii. Eu nu cunosc o persoană cu care Preasfinţitul Irineu ar fi fost în conflict. Nici de pe băncile şcolii, nici de la mănăstirea Noul-Neamţ, nici la facultate. Totuşi, au fost persoane care au încercat să creeze circumstanţe favorabile apariţiei unui conflict, în defavoarea sfinţiei sale. Cu ajutorul lui Dumnezeu, acestora nu le-a reuşit. Părintele, afând aceasta, nu a încercat cumva să se răzbune, ci i-a lăsat în pace.

Preasfinţitul Irineu are mulţi fii duhovniceşti printre acei moldoveni care sunt la studii în Rusia, cât şi oameni de afaceri de origine moldavă, dar şi diplomaţi ruşi. Am avut şi eu posibilitatea să mă mărturisesc la el. Ca duhovnic, este foarte chibzuit şi foarte atent. Nu este o persoană care să se grăbească să condamne. Mereu se străduie să înţeleagă persoana, ceea ce nu înseamnă că este loial cu păcatul.

Am observat că după hirotonirea arhimandritului Irineu în treapta de episcop, el, spre deosebire de mulţi alţi episcopi proaspăt hironotiţi, nu avea garnitura necesară de veşminte pe măsura lui. Şi acest lucru e grăitor în zilele noastre, când vedem contrariul.

Eu îl apreciez foarte mult pe Preasfinţitul Irineu şi sunt convins că, fiind episcop pe tărâmurile Rusiei, preasfinţitul nu uită de originile sale. Mă bucur că moldovenii nu sunt doar şefi de şantiere şi constructori în Rusia, reprezentanţi ai unor instituţii diplomatice, ci şi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe. De-o fi voia lui Dumnezeu cândva ca acest om plin de forţă şi cu mare cultură teologică şi istorică să revină acasă, să slujească acestui pământ, cred că va fi un mare dar pentru acest popor. Mulţumim lui Dumnezeu că ne-a înzestrat neamul cu asemenea moldoveni, ca Arsenie Stadniţchi şi succesorii săi de etnie daco-getică, cu prezenţă marcantă ca ierarhi în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse.

Text îngrijit de Ecaterina Luţişina