Doar cînd ni-i greu ne amintim de tine.
În zile bune toţi suntem străini.
Există şi-un confort al lipsei de ruşine
al celor smulşi
din rădăcini.
Există încă mame părăsite
în casa lor ca nişte chiriaşi,
sau la azil, cînd nu mai pot s-achite
poliţa unor fecioraşi.
N-am să-ţi alin durerea ca Vieru,
căci sunt mai aspru şi adesea rău,
dar simt cu vremea cum m-atacă gerul
şi mă-ncălzesc
parcă în rugul tău.
Ori duc la gura-ţi braţele cu care
am scormonit zăpada pe masiv
ca-nspre o mult prea blîndă lumînare
şi cel mai, cel mai gingaş
substantiv.
Să se topescă egoistu-n mine,
dă-mi, doamne, zilnic, cîte un vis urît
iar cînd nu-mi va ajunge-nţelepciune
limba să-mi stea
precum un os
în gît.
(Eugen Cioclea)
(Eugen Cioclea)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu