Ereziile se vor răspândi peste tot şi-i vor înşela pe mulţi

Din profeţiile Sfântului Anatolie de la Optina

Fiule, «să ştii că, în zilele din urmă, după cum spune Apostolul, vor veni vremuri grele» (2 Tim. 1-6). Şi iată drept urmare a scăderii blagocestiei, în Biserică se vor isca erezii şi dezbinări, şi nu vor fi atunci pe scaunele înalte (arhiereşti) şi călugăreşti oameni cunoscători şi iscusiţi în lupta duhovnicească. Din această cauză ereziile se vor răspândi peste tot şi-i vor înşela pe mulţi. Diavolul va lucra cu viclenie pentru a-i atrage în erezie chiar şi pe cei aleşi. El nu va începe prin a respinge direct dogmele Sfintei Treimi, despre Dumnezeirea lui Iisus Hristos, despre Maica Domnului, ci va începe prin deformarea învăţăturii Sfintei Biserici şi a Sfinţilor Părinţi date prin Duhul Sfânt. Aceste viclenii ale vrăjmaşului le vor observa puţini oameni, doar cei mai iscusiţi în viaţa duhovnicească. Ereticii vor lua în mâinile lor conducerea Bisericii şi peste tot îşi vor pune slujitorii săi; evlavia atunci va fi dispreţuită. Dar Domnul nu-i va lăsa fără de apărare şi în neştiinţă pe robii Săi. El a spus: «După roadele lor îi veţi cunoaşte pe ei » (Mat. 7, 16). Deci şi tu după roadele lor, după acţiunile ereticilor străduie-te sa-i deosebeşti de adevăraţii păstori. Aceştia sunt tâlhari duhovniceşti, care fură turma duhovnicească. Ei vor intra în staulul oilor, adică în Biserică, intrând «prin fereastră», folosind forţa şi încălcând aşezămintele Dumnezeieşti. Hristos i-a numit tâlhari. (Ioan 10, 1). Într-adevar, prima lor sarcină va fi să-i prigonească pe adevăraţii păstori, întemniţându-i sau exilându-i, fiindcă fără de aceasta ei nu vor putea fura oile. De aceea, fiul meu, când vei vedea distrugerea aşezământului Dumnezeiesc al Bisericii, a tradiţiei patristice şi a rânduielii bisericeşti date de Dumnezeu să ştii, că ereticii deja au apărut, deşi ei, din când în când îşi vor ascunde nelegiuirea şi vor schimonosi credinţa pe neobservate, pentru a reuşi să-i momească în plasa lor pe cei neiscusiţi. Prigoana va fi îndreptată nu doar împotriva păstorilor, dar şi împotriva tuturor robilor lui Dumnezeu, fiindcă diavolul care conduce erezia, nu poate suporta evavia. Recunoaşte-i pe aceşti lupi în piei de oi după năravul lor mândru, aplecat spre desfătări şi iubitor de putere: aceştia vor fi bârfitori şi trădători, semănători de vrajbă şi ură. Adevăraţii robi ai lui Dumnezeu sunt smeriţi, iubitori de aproapele şi ascultători faţă de Biserică. Şi călugării vor fi supuşi unei mari strâmtorări de la eretici şi viaţa călugărească va fi dispreţuită. Mănăstirile (adevărate – n. trad.) vor deveni sărace, numărul călugărilor se va micşora, iar cei rămaşi vor îndura prigoană. Urâtorii vieţii monahale, care vor avea doar masca evlaviei, se vor strădui să-i atragă pe călugări de partea lor promiţându-le protecţia lor şi bunurile lumeşti, iar pe cei ce se vor împotrivi îi vor ameninţa cu izgonirea. Aceste ameninţări vor cauza celor slabi de fire disperare şi frică, dar tu, fiul meu, dacă vei ajunge să trăieşti în acele vremuri, să te bucuri, fiindcă credincioşii care n-au arătat vreo altă virtute vor primi cununi doar pentru că au stat în credinţă, după cuvântul lui Dumnezeu: pe orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri (Matei 10, 32). Teme-te de Dumnezeu, fiul meu, teme-te să nu-ţi pierzi cununa care-ţi este pregătită, teme-te să nu fii lepădat de Hristos în întunericul dinafară şi în chinul veşnic. Stai neclintit în Credinţa Ortodoxă şi dacă-i nevoie, îndură cu bucurie prigoana şi alte necazuri pentru că Dumnezeu va fi cu tine şi Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori vor privi cu bucurie la nevoinţa ta. Dar vai de călugării acelor zile care şi-au adunat averi şi bogăţii, pentru iubirea de linişte aceştia se vor supune ereticilor. Ei îşi vor adormi conştiinţa spunând: “noi apărăm şi păstrăm mănăstirile şi Dumnezeu ne va ierta”. Aceşti nefericiţi şi orbiţi nu vor pricepe că prin erezie diavolul va intra în mănăstire şi ea nu va mai fi o sfântă mănăstire, ci doar nişte pereţi de unde harul se va îndepărta. Dar Dumnezeu este mai puternic decât vrăjmaşul şi niciodată nu-i va părăsi pe slujitorii Săi. Şi adevăratele mănăstiri vor rămâne până la sfârşitul veacului, doar că pentru ele se vor alege locuri pustii şi retrase. Nu te teme de necazuri, ci teme-te de erezia pierzătoare, pentru că ea îl goleşte pe om de har şi îl desparte de Hristos. De aceea Dumnezeu ne-a poruncit să-l considerăm pe eretic ca păgân şi vameş. Aşadar întareşte-te, fiul meu, în harul lui Iisus Hristos, grăbeşte-te cu bucurie spre nevoinţele mărturisirii şi rabdă suferin-ţele ca un bun ostaş al lui Hristos (II Timotei 2, 13), Care a zis: «fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii» (Apoc. 2, 10). Căruia împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt i se cuvine cinstea, slava şi stăpânirea în veci. Amin.