În ultimul timp
tot mai mulţi tineri jurnalişti se încadrează plenar în abordarea tematicii
religioase. Anna Casian face parte din această pleiadă ce mediatizează cu o
profunzime aparte evenimentele ce ţin de viaţa Bisericii Ortodoxe. În acelaşi
timp, întreţine de mai mulţi ani un blog ce se axează anume pe specificul
jurnalismului religios şi cultural. În continuare vă propunem un interviu,
realizat cu ea, ce are drept tema – valenţele jurnalismului ortodox.
- De ce
abordaţi tematica religioasă şi culturală?
- Pentru mine, cultura şi religia au fost
temele care m-au interesat, însă la un moment dat am înţeles că există prea
puţină informaţie în acest domeniu. De aceea, atunci când la facultate a
trebuit să aleg domeniul în care vreau să mă specializez, nu am ezitat şi am
ales Jurnalismul Cultural. În aceeaşi perioadă am început să scriu articole
pentru blogul Bisericii “Sfântul Ioan cel Nou dela Suceava” din capitală şi am
considerat că ar fi binevenită crearea unui blog pe care să pot scrie atât
articole religioase, cât şi culturale. Îmi aduc aminte că la o lecţie de
Jurnalism on-line a fost invitat bloggerul Eugen Luchianiuc să ţină o prelegere
în acest domeniu. Atunci, acesta a declarat că numai proştii îşi fac bloguri
religioase. Acesta a fost încă un motiv în plus pentru a crea blogul, anume
bazându-mă pe religie şi cultură. Astfel, am reuşit să îi demonstrez, alături
de toţi care au un blog religios, că oamenii cu studii, iniţiaţi în domeniu,
pot întreţine un blog religios, care este citit, apreciat şi citat.
- Care sunt
valenţele jurnalismului religios?
- Dacă e să mă
refer la mediul on-line, despre valenţele jurnalismului religios se putea vorbi
prin anii 2009-2010, atunci când jurnalismul on-line (religios) era încă la
etapa de lansare. Anume atunci era nevoie de o susţinere. Acum, aproape în
fiecare lună apare câte un blog religios, ceea ce este foarte bine. În general, în Republica Moldova,
jurnalismul ortodox cunoaşte o dezvoltare rapidă. Dar cu toate acestea, ziarele ortodoxe au un tiraj
foarte mic. Acest lucru se întâmplă din cauza lipsei finanţelor. Un ziar nu se
poate întreţine singur pe sine, întrucât are nevoie de finanţatori. Banii
veniţi de pe urma abonamentelor (pentru “Curierul Ortodox” şi “Altarul
Credinţei”), cât şi din finanţele parohiilor (pentru ziarele parohiale) sunt
foarte puţini, dar un ziar, pentru a activa conform tuturor cerinţelor, trebuie
să dispună de bani. De aici vine şi lipsa unor jurnalişti calificaţi în acest
domeniu, pentru că într-o societate unde banul este cel mai important, iar o
familie trebuie întreţinută (pentru jurnaliştii care au familii), jurnalistul
va merge să activeze la un ziar care “plăteşte bine”. Din acest motiv au apărut
blogurile – din dorinţa oamenilor de a se afirma, de a cunoaşte mai multe din
domeniul religiei, de a discuta despre anumite probleme pe care, din păcate, în
cele mai multe biserici, nu le pot discuta cu preoţii.
- Prin ce diferă jurnalismul tradiţional de cel
on-line?
- În ultima vreme, bloggingul ia din ce în ce
mai multă amploare, vrând parcă să acapareze jurnalismul tradiţional. La
început aş fi spus că bloggingul este jurnalism, într-o formă mai needitată în
care oricine poate să vorbească despre un subiect, din punctul lui de vedere. Practic,
printr-un blog câştigi o şansă la o afirmare diferită. Acum însă, după mai bine
de 3 ani de când întreţin blogul, scriu, comentez, fac tot felul de comparaţii
şi analize, am realizat că blog-ul este o a doua variantă, o variantă diferită,
pe care cititorul o poate înghiţii dacă ceea ce apare în aşa numitul “jurnalism
tradiţional” este “mai greu de digerat”. Bloggingul şi blogger-ul nu sunt unul
şi acelaşi lucru cu jurnalismul şi jurnalistul. Apare o problemă – jurnalistul poate fi
blogger. Nu oricare blogger poate fi şi jurnalist. Blogger-ul poate spune ce crede el despre orice,
pe când jurnalistul trebuie să fie cât mai obiectiv posibil. Deşi tratează cam
aceleaşi subiecte, fac parte din sfere diferite. Mai vreau să menţionez faptul
că bloggingul nu va substitui niciodată jurnalismul tradiţional. Sunt bloguri
unde se scrie bine, sunt bloguri unde se face literatură, sunt bloguri unde se
scrie prost sau nu se spune mai nimic. De fapt, nici nu trebuie să judecăm pe
cineva, oamenii scriu şi pun pe bloguri ceea ce simt ei. Tocmai această
libertate aproape totală dă farmecul blogosferei. Militez permanent pentru
texte bune, scrise corect din punct de vedere gramatical (în primul rând), cu
diacritice, etc…
- Care sunt principiile etice după care trebuie să
se conducă jurnaliştii care scriu pe teme religioase?
- Foarte relevant este răspunsul Părintelui
Protosinghel Firmilian (Paloşan), care a afirmat că în jurnalismul ortodox
trebuie să fie realizat de “persoanele care au studii atât în domeniul
jurnalismului, cât şi în cel al teologiei. Jurnalismul trebuie să promoveze
valorile creştine pe înţelesul fiecărui enoriaş. » Dacă presa laică specializată îşi are
specificul său şi respectiv, un limbaj unanim acceptat de cei care activează în
domeniu, similară este starea de lucruri şi în ceea ce priveşte presa religioasă.
Aici gazetarii prin esenţă nu pot utiliza un limbaj prea sofisticat. Dar şi
aceştia – jurnalişti sau teologi, care scriu la ziarele religioase sau pe
blogurile ortodoxe, trebuie, întâi de toate, să se documenteze despre ceea ce
scriu. A fi documentat este o condiţie necesară în jurnalismul religios (dar nu
suficientă!). Documentarea nu este un scop în sine. Cei care practică
jurnalismul religios, asemeni tuturor jurnaliştilor, nu se documentează pentru
a remarca opinia publică cât sunt de documentaţi, ci pentru a oferi informaţie
veridică, iar in jurnalismul ortodox loc pentru erori nu există. Marea problemă
a acestui gen de presă este lipsa unor jurnalişti pregătiţi în domeniul
religios, care ar mediatiza evenimentele religioase, dar care să aibă şi studii
jurnalistice.
- Ce gafe fac jurnaliştii ortodocşi cel mai
frecvent?
- Deseori
jurnaliştii religioşi uită de regulile jurnalistice şi scriu doar nişte reacţii
la anumite fenomene şi evenimente. Cred că aceasta e cea mai mare gafă,
întrucât, dacă pretinzi a te numi jurnalist, trebuie sa respecţi şi unele
reguli.
- Cum se explică faptul că acest gen a rămas în
umbră mulţi ani?
- Posibil că au existat persoane cointeresate
de promovarea acestui gen de jurnalism. Perioada comunistă a demonstrat încă
odată că deşi oamenilor le-a fost interzis să meargă la biserică, anume în acea
perioadă religia a înflorit. Tind să cred că acum, când jurnalismul religios
şi-a luat avânt, nimic nu va mai împiedica pe cei care scriu în acest domeniu,
să difuzeze informative veridică, clară şi ziditoare de suflet.
- Care este necesitatea lui la ora actuală în
Republica Moldova?
- Acum,
când mass-media laică atacă vădit Biserica, existenţa publicaţiilor şi a
blogurilor, site-urilor religioase este absolut necesară. Prin intermediul acestora li se oferă celor din
mediul bisericesc posibilitatea de a-şi spune cuvântul, chiar dacă nu
întotdeauna este pe placul părţii de vizavi (mass-media laică). Consider că,
pentru sporirea jurnalismului ortodox este nevoie de o agenţie ortodoxă de
ştiri, care să activeze la
Mitropolie şi să aibă un responsabil. O agenţie ortodoxă ar
fi cea care ar da girul, ar pune ştampila – iată poziţia noastră, restul sunt
minciuni, zvonuri.
- Cum apreciaţi apariţia primului post de radio
ortodox din ţară?
- Postul de radio
“Logos” este binevenit. Acum, când majoritatea credincioşilor apelează la noile
tehnologii informaţionale, care garantează accesul operativ unui public larg,
credincioşilor li s-a oferit o posibilitate unică de a se informa şi a-şi
petrece timpul liber audiind acest post îmbogăţindu-se duhovniceşte.
- Ce nume de referinţă apreciaţi în jurnalismul
ortodox din ţară?
- Întotdeauna am apreciat pozitiv fiecare
apariţie a vreunui nou blog sau site, însă rămân fidelă articolelor scrise de
Pr. Octavian Moşin, Dr. Nicolae Fuştei, Pr. Maxim Melinti, Ieromonah. Savatie
Baştovoi, care cunosc nevoinţele credincioşilor, reflectând în articolele lor
problematica cu care se confruntă aceştia. De asemenea, pot menţiona şi
bloggerii Octavian Racu, Ecaterina Luţişina şi Igor Pînzaru, care reacţionează
la fiecare atac adus Bisericii. - Cât de greu e să întreţii un blog ortodox? -
Pentru a întreţine un blog ortodox e nevoie de cunoştinţe religioase, dar şi
jurnalistice. Nu e deloc dificil. Trebuie doar să te refugiezi din vâltoarea
grijilor cotidiene şi sa îi acorzi în fiecare zi timp. Blogul e ca un copil
mic, care necesită atenţie.
A consemnat - Vlad Madan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu