vineri, 1 februarie 2013

7 întrebări cu… Anna Casian-Musteață



Anna Casian-Musteață este o tânără demnă de urmat. Originară din satul Călmățui, r-nul Hâncești și-a continuat studiile la Seminarul Liceal de Fete “Regina Maria” din Suruceni. Perioadă care a format-o ca personalitate și a determinat-o să devină o soție bună cu frică de Dumnezeu și cu dragostea pentru tot ce înseamnă frumos.
Totodată, a obținut licența în Ștințe ale Comunicării și promovează activ valorile culturale și spirituale prin intermediul blogului său.
Astăzi, e fără un minut, magistru în Științe ale Comunicării! A reușit toate acestea la doar 24 de ani.

1.Cum te autocaracterizezi? 
În primul rând, sunt o persoană normală , cu preocupări normale şi care nu posedă absolut nimic ieşit din comun. Întotdeauna am afirmat că sunt ceea ce vreau eu să fiu. Nu mă las niciodată manipulată și fac doar ceea ce îmi place, doar ceea ce îmi convine. Nu știu dacă e bine sau nu, dar până acum nu am avut de pierdut de pe urma acestei idei. Urăsc prostia şi oamenii care încearca să pară ceea ce nu sunt. Îmi plac obiectele mici, cu mare încărcătură emoţională. Îmi place să primesc cadouri. Sunt optimistă şi mă consider o persoană norocoasă din multe puncte de vedere.
2.De unde vine dragostea pentru religie/jurnalism/handmade?
Dragostea pentru Dumnezeu mi-a fost cultivată de mică de către părinții mei, care mă luau duminicile de mânuță și mă duceau la biserică. Acolo îmi iau porția de energie pentru toată săptămâna.
Jurnalismul… Țin minte că citeam toate ziarele de la biblioteca din sat. De prin clasa a V-a am început să scriu și eu la “Florile Dalbe”. După ce mi-au fost publicate câteva poezii, eseuri, toți îmi spuneau că trebuie să mă fac jurnalistă. Anume asta îmi doream și eu să fiu.
Am avut norocul să am o profesoară foarte bună de educație tehnologică, care m-a învățat să croșetez, să brodez și să tricotez. De cum am luat croșeta în mână, m-am îndrăgostit de ea și iată că în fiecare minuțel liber încerc să creez câte ceva. E momentul meu de liniște.
3.Cum reușești să le combini: universitatea/familia/activitățile extracuriculare/serviciul?
Atât timp cât am acasă un soț care mă înțelege, e foarte simplu să fac față situației. Drumul de la universitate/ serviciu spre casă este foarte scurt atunci când știu că acasă sunt așteptată cu multă liniște și pace, fără a mi se cere explicații pentru cele 5-10 minute în care m-am reținut cu vre-o prietenă.
4. Activitatea care te-a marcat cel mai tare?
De fapt, nu știu dacă pot spune că e activitate, e o perioadă din viața mea, care m-a făcut mai puternică și m-a ajutat să mă organizez. E vorba despre anii de liceu. Mi-am făcut studiile la Seminarul Liceal de Fete “Regina Maria” din satul Suruceni. În cei trei ani de studii am avut parte de un regim foarte strict. La ora 7 – trezirea, la 7.20 rugăciunea de dimineață, apoi urmau orele de cultură generală, dupa care cele de teologie. De două ori pe săptămână studiam muzica. Practic, nu aveam nici un pic de timp liber. Iarna, nu aveam lemne de foc și aduceam din pădure, căci în fiecare cameră era sobă, iar noi trebuia să ne facem singure focul. Să fi văzut cum cărau fetele copacii în spate… Toamna și primăvara, seara, ieșeam toate fetele la așa zisa “ascultare”, când trebuia să facem curățenie pe teritoriul seminarului, să cărăm apă de la fântână pentru a doua zi… A fost o perioadă foarte dificilă, dar frumoasă. Anii de liceu m-au călit, m-au făcut încrezătoare în forțele proprii și sunt sigură că dacă nu mi-aș fi făcut studiile acolo, acum nu ajungeam până aici.
5. Cea mai mare realizare de până acum?
Faptul că mi-am întemeiat o familie este cea mai mare realizare. Nu pot trece cu vederea nici faptul că am reușit să iau licența în Jurnalism, conduc de 5 ani corul bisericii “Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, activez în calitate de reporter la Portalul Artinfinit.md. Până acum am făcut doar ceea ce mi-a plăcut mie, iar acesta e lucrul cel mai important. Marile și micile noastre realizări sunt, până la urmă, rezultatul activității noastre făcute din plăcere, nu impuse de cineva.
6.Cartea/filmul/citatul/omul notoriu care te-au marcat? Ce visai să devii în copilărie?
Cea mai bună carte pe care am citit-o până acum este “Sfaturi înțelepte” de Sf. Teofan Zăvorâtul. Cartea descrie fiecare situație din viața omului și metoda de a o depăși. Când am descoperit această carte am înțeles că toate celelalte pe care le-am citit sunt egale cu zero.
În copilărie mă vedeam ziaristă și iată că asta sunt acum!
7. Cum se vede Anna peste 5/10/20 de ani?
Mă văd având o familie fericită, cu mulți copii. Mi-aș dori tare mult ca peste 5 ani să fiu tot aici, în Moldova, cu o casă și un loc de muncă plătit și apreciat. Când spun plătit, mă refer la faptul ca salariul primit să îmi ajungă nu doar pentru supraviețuire, ci pentru un trai decent, fără grija zilei de mâine.
Un mesaj pentru tinerii ca tine…
Să nu vă pierdeți speranța și credința în Dumnezeu. Doar cu ajutorul Lui veți ajunge acolo unde vă doriți. Desigur, mai dați și voi din coate!

Sursa - http://svetllana.wordpress.com/2013/02/01/7-intrebari-cu-anna-casian-musteata/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu