Turnul cu Foișorul de Foc sau, cum i se mai spune, Turnul de Apă, este un monument de arhitectură şi artă de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău. Forma acoperișului, balconul care înconjoară etajul superior, ancadramentele ferestrelor și, în general, toată decoratia și forma turnului fac din acesta un obiect arhitectural unic. Construit în 1892 după proiectul arhitectului A.I. Bernardazzi, turnul este, în opinia specialiștilor, un valoros monument de arhitectură industrială, realizat în stil eclectic. În timpul seismelor a fost deteriorat, fiind reconstruit după imaginile de epocă, în anii 1980–1983, dar cu excepţia foişorului de foc din partea superioară, construit iniţial din lemn, formele cărui au fost repetate în piatră.
Planul turnului este hexagonal alungit, construit la colţul cartierului mărginit de străzile Mateevici şi Mitropolit Gavriil Bănulescu Bodoni, cu intrarea soluţionată dinspre aceasta din urmă. Pereţii sunt din piatră de calcar tăiată, cu includerea unor rînduri de cărămidă. Grosimea zidurilor variază de la 2 m la parter pînă la 0,6 m la foişor, înălţimea până la cornişă este de 22 m. Clădirea este divizată în şase registre: soclul, trei niveluri despărţite prin cornişe, platforma cu cornişele proeminente, şi volumul foişorului. Partea inferioară a turnului este vizual întărită prin acordarea unui profil înclinat soclului, asemănător glasisului turnurilor medievale. Primul registru al turnului este construit, în tradiţie bizantină, din piatră de calcar şi cărămidă arsă, prin alternarea asizelor, obţinîndu-se un efect artistic, specific manierei arhitectului. Restul registrelor sunt construite din piatră, în asize, alternîndu-se două in nuanţe ale pietrelor, în spiritul arhitecturii otomane.
Registrele, sub forma unor etaje, sunt iluminate din goluri de ferestre cu partea superioară în arc din bolţari de piatră, şi nişe cu aceleaşi caracteristici, la ultimul nivel, bolţarii fiind aşezaţi alternativ după două nuanţe, în spiritul aceleiaşi arhitecturi orientale. Platforma de observaţie, pe care se află foişorul de foc, este susţinut de console masive, mărginită de un parapet din piatră. Foişorul de foc are pereţii penetraţi de goluri mari cu geamuri, despărţite de piloni de piatră, pe care se sprijină acoperişul cu streşini largi, care acoperă întreaga platformă. Important este faptul ca in interiorul castelului s-a păstrat scara metalică, fabricată la uzina din Chişinău a lui Serbov-Sîrbu. De menționat că, în timpul renovării Turnului din anii 80, a fost instalat și un ascensor, care urcă în foișor. Un turn asemănător, care însă nu s-a păstrat, a existat la intersecţia străzilor Vasile Alecsandri şi Veronica Micle.
Aici, a funcționat provizoriu, pe timpul sovietic, Muzeul de Istorie al orașului Chișinău. Deși, în fapt, a fost mai mult un loc de pripas pentru porumbei și fantome. Ca printr-o minune, turnul nu a fost dărîmat, fiind păstrat aproape intact.
Timp de mai multi ani, in jurul turnului a fost mare forfotă – ușile deschsie, muncitori, saci de ciment. În incinta Turnului de apă s-a efectuat renovarea pereților, concomitent cu alte lucrări de restaurare și, în acest an, la Hramul Chișinăului, muzeul orașului și-a deschis larg ușile. Printre exponatele muzeului, care reprezintă un mare interes, sunt cele de la compartimentul dedicat lui Alexandru Bernardazzi, căruia îi datorăm unele dintre cele mai originale construcții arhitecturale de la noi. În muzeu sunt expuse documente și mărturii privind activitatea sa din anii 1856-1878 ca arhitect principal al oraşului Chişinău. După proiectele sale şi cu participarea lui, numai în Basarabia au fost construite mai mult de 30 de edificii. Cele mai caracteristice clădiri construite după proiectele lui A. Bernardazzi sunt: Biserica grecească din Chişinău, Duma orăşenească, Judecata de circumscripţie, Casa M. M. Catacazi (Chişinău), conacul Manuc-Bey din Hânceşti, Biserica “Al. Nevski” din Ungheni ş.a. Alte exponate sunt cele ce țin de obiectele și mobilierul de epocă (sec. XVIII – XX). Odată cu exponatele de muzeu expuse aici, poate fi admirată de catre vizitatori și frumusețea și originalitatea construcției acestui Turn, de o importantă majoră pentru Republica Moldova.
Anna CASIAN-MUSTEAȚĂ
anacasian.blogspot.com
Planul turnului este hexagonal alungit, construit la colţul cartierului mărginit de străzile Mateevici şi Mitropolit Gavriil Bănulescu Bodoni, cu intrarea soluţionată dinspre aceasta din urmă. Pereţii sunt din piatră de calcar tăiată, cu includerea unor rînduri de cărămidă. Grosimea zidurilor variază de la 2 m la parter pînă la 0,6 m la foişor, înălţimea până la cornişă este de 22 m. Clădirea este divizată în şase registre: soclul, trei niveluri despărţite prin cornişe, platforma cu cornişele proeminente, şi volumul foişorului. Partea inferioară a turnului este vizual întărită prin acordarea unui profil înclinat soclului, asemănător glasisului turnurilor medievale. Primul registru al turnului este construit, în tradiţie bizantină, din piatră de calcar şi cărămidă arsă, prin alternarea asizelor, obţinîndu-se un efect artistic, specific manierei arhitectului. Restul registrelor sunt construite din piatră, în asize, alternîndu-se două in nuanţe ale pietrelor, în spiritul arhitecturii otomane.
Registrele, sub forma unor etaje, sunt iluminate din goluri de ferestre cu partea superioară în arc din bolţari de piatră, şi nişe cu aceleaşi caracteristici, la ultimul nivel, bolţarii fiind aşezaţi alternativ după două nuanţe, în spiritul aceleiaşi arhitecturi orientale. Platforma de observaţie, pe care se află foişorul de foc, este susţinut de console masive, mărginită de un parapet din piatră. Foişorul de foc are pereţii penetraţi de goluri mari cu geamuri, despărţite de piloni de piatră, pe care se sprijină acoperişul cu streşini largi, care acoperă întreaga platformă. Important este faptul ca in interiorul castelului s-a păstrat scara metalică, fabricată la uzina din Chişinău a lui Serbov-Sîrbu. De menționat că, în timpul renovării Turnului din anii 80, a fost instalat și un ascensor, care urcă în foișor. Un turn asemănător, care însă nu s-a păstrat, a existat la intersecţia străzilor Vasile Alecsandri şi Veronica Micle.
Aici, a funcționat provizoriu, pe timpul sovietic, Muzeul de Istorie al orașului Chișinău. Deși, în fapt, a fost mai mult un loc de pripas pentru porumbei și fantome. Ca printr-o minune, turnul nu a fost dărîmat, fiind păstrat aproape intact.
Timp de mai multi ani, in jurul turnului a fost mare forfotă – ușile deschsie, muncitori, saci de ciment. În incinta Turnului de apă s-a efectuat renovarea pereților, concomitent cu alte lucrări de restaurare și, în acest an, la Hramul Chișinăului, muzeul orașului și-a deschis larg ușile. Printre exponatele muzeului, care reprezintă un mare interes, sunt cele de la compartimentul dedicat lui Alexandru Bernardazzi, căruia îi datorăm unele dintre cele mai originale construcții arhitecturale de la noi. În muzeu sunt expuse documente și mărturii privind activitatea sa din anii 1856-1878 ca arhitect principal al oraşului Chişinău. După proiectele sale şi cu participarea lui, numai în Basarabia au fost construite mai mult de 30 de edificii. Cele mai caracteristice clădiri construite după proiectele lui A. Bernardazzi sunt: Biserica grecească din Chişinău, Duma orăşenească, Judecata de circumscripţie, Casa M. M. Catacazi (Chişinău), conacul Manuc-Bey din Hânceşti, Biserica “Al. Nevski” din Ungheni ş.a. Alte exponate sunt cele ce țin de obiectele și mobilierul de epocă (sec. XVIII – XX). Odată cu exponatele de muzeu expuse aici, poate fi admirată de catre vizitatori și frumusețea și originalitatea construcției acestui Turn, de o importantă majoră pentru Republica Moldova.
Anna CASIAN-MUSTEAȚĂ
anacasian.blogspot.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu