În 5 decembrie:”Ne despărți o vale a Cuboltei,
Un sat fiind în ceață-nvăluit,
O vale ce primi pe fiul Jertfei, -
atunci,-
O Sfîntă Cruce, – astăzi, – ne uni.
O sfîntă Cruce, ce-și umbrește fiii,
Se strîng, precum petale cad din flori.
Stăpîne, tu fusesei floarea, -
Iar noi petale-nmiresmate, pline de fiori…
Parfumul dragostei divine,
Lasatu-l-ai în Țara cea de Sus
Iar fapta jertfei, ce ne-a-nvățat și se lucra în
tine, -
rămînă și în noi, pînă vom da Răspuns!..”
În ziua de 5 decembrie, cu toată negura timpului de afară, în locul unde rîul Cubolta își duce la vale îngustimea pe sub un podeț, într-o vale adîncă, a nins cu petalele dragostei divine, a nins cu noian de creștini, ce poartă în tainița sufletului lor amintirea vie și fapta reală, mărturia dragostei și plinătatea credinței Prea Sfințitului Dorimedont, a acestui Om ce a sfințit nordul.
Mulțime mare: copii micuți, mai măricei, de școală, tineri, maturi și vîrstnici, toți cu inima arzîndă de dragostea învățată de la Prea Sfințitul Dorimedont, s-au adunat sub Omoforul Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, călăuziți de Praznicul Intrării Maicii Domnului în Biserică, în biserica ”Acoperemîntul Maicii Domnului” din satul Moșana, raionul Dondușeni, pentru a participa la o rugăciune comună de pomenire a Prea Sfințitului Dorimedont, primul Ierarh al Eparhiei de Edineț și Briceni, în cadrul Sfintei Liturghii și la slujba de sfințire a Memorialului ridicat în cinstea Sa la locul tragicului accident din seara zilei de 5 decembrie 2006.
Prea Sfințitul Dorimedont a fost și este pentru noi Apostolul care a păstorit nordul și care a învățat această zonă ”împăienjenită de secte”, după cum menționa Prea Sfințitul Nicodim, Episcopul de Edineț și Briceni. El ne-a învățat alfabetul Ortodoxiei și începutul faptei mîntuitoare a dăruirii unul pentru altul. Acest Om, prin jertfa sa, a înfipt o Sfîntă Cruce, care va umbri pe fiecare trecător, și ne-a lăsat mărturie a Izvorului Vieții, – o fîntînă, care va adăpa setea oricărui muritor însetat. La ridicarea Memorialului în cinstea Episcopului Dorimedont a contribuit familia îndurerată, păstoriții de odinioară ai Prea Sfințitului, fiii duhovnicești și toți cei care au dragoste sinceră și curată de Dumnezeu și de aproapele.
Anii au trecut precum fila, zilele s-au strecurat precum picătura, iar dragostea a rămas mai vie, mai neclătinată și neștearsă nici chiar de lacrimi. Prea Sfințitul Nicodim, Episcop de Edineț și Briceni, dimpreună cu un impunător sobor de preoți și diaconi, călugări și călugărițe, rude ale vredinicului de pomenire Episcop, fii duhovnicești din cuprinsul întregii Moldove, cunoscuți, au înălțat rugăciuni în timpul Safintei Liturghii, precum și pe tot parcursul procesiunii cu Sfînta Cruce, cu steaguri și cu ”Sfinte Dumnezeule…”, cîntarea adusă Domnului, Care pe toate le plinește, pînă la Memorial.
Convoiul de slujitori și creștini, imediat după Sfînta Liturghie și Cuvîntul Păstoresc de întărire, a urmat de-a lungul întregului sat, pînă la locul unde a avut loc tragicul accident atunci; iar acum, umbriți de Brațul Înalt al stăpînului s-a sfințit răstignirea de către Prea Sfințitul Episcop Nicodim, iar rugăciunea de sfințire a fîntînii a fost adusă de către Arhimandritul Paisie (Cecan), frate al Prea Sfințitului Dorimedont și stareț al Mănăstirii Noul-Neamț.
Cel Neîncăput a ales ieslea și peștera săracă și rece ca să le sfințească, iar Prea Sfințitul Dorimedont, urmînd calea smereniei, alege nu un sat dintre cele mai mari din partea de sus a Țării, ci unul dintre cele mai mici. Alege nu un sat bogat prin case mari și impunătoare, ci unul cu niște căsuțe mici, altele aproape risipindu-se, un sat cu oameni frumoși la suflet, pe chipul cărora se citește supușenia și dăruirea.
În aceste clipe înălțătoare, cînd fiecare a cîntat ”Odihnește, Doamne…” și ”Cu sfinții odihnește, Hristoase…”, un ”Doamne miluiește și-l sălășluiește în curțile Tale precum este scris…”, cugetul treaz al fiecăruia a fost cercetat de gîndul că suntem călători pe acest pămînt, că nu avem aici ”cetate stătătoare”, că la trecerea sau mutarea noastră dincolo Prea Sfințitul Dorimedont va fi primul care ne va ștepta și ne va întîlni. Că va veni și timpul și rîndul nostru să dăm un răspuns la tot ceea ce facem acum, aici pe pămînt.
Cu grija părintească a Prea Sfințitului Nicodim au fost apreciați toți cei ce au ctitorit acest Memorial, fapt care îl vom relata și noi: Egumenul Hariton (Cecan), frate al Prea Sfințitului Dorimedont și slujitor al Lavrei Sfîntului Serghie (Serghiev-Posad, Rusia) și Protodiaconul Onufrie (Cecan), cel ce cu osîrdie a fost permanent alături de Prea Sfințitul, pănă și în clipa tragică – au fost decorați cu medalia eparhială ”Sfîntul Vasile cel Mare”. Apoi au fost menționați mulți dintre ostenitori, pietrari, fierari, zidari și toți înfrumusețătorii ai acestei vii mărturii, a celor ce ”nu din mîndrie ori slavă deșartă au făcut aceasta”.
* * *
”Despărțirea este cel mai greu de suportat lucru din această lume pămîntească” – spunea în cuvîntul său de învățătură după Sfînta Evanghelie părintele Alexandru (Paiul). Dar ce putem face noi, decît să mulțumim pentru toate, căci grădinarul ce seamănă florile pe pămînt tot El e și culege și le ia cu Sine. El alege florile cele mai frumoase și le pune în glastra Raiului. Să nădăjduim că Prea Sfințitul este o floare din cele alese, iar noi nevrednicii ne-am îndulcit din mirosul dumnezeiesc al milosteniei, al faptei bune, al răbdării și al iertării. Dorim la toți să urmăm povața Prea Sfințitului, făcînd măcar puținul de fapte bune care ne vor însoți în Veșnicie.
http://www.moldovacrestina.info
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu