De ce “câinii turbaţi” încearcă să muşte din trupul lui Hristos?

Criticii Bisericii caută deseori să asocieze această instituție cu ceea ce a fost cândva în societatea totalitară Partidul Comunist.  Biserica pentru ei nu este decât un mecanism de inginerie socială, care are trebuie să instituie pe pământ modelul societății descrise de Karl Marx. Se prea poate că acest handicap și această atitudine față de instituția eclesiastică să aibă rădăcini în stereotipurile educate în societatea sovietică, în incapacitatea unei mentalități formate în spiritul materialismului istoric de a înțelege sensul unei instituții divino-umane.

De aici pornesc și criticile. Bisericii i se reproșează faptul că nu își îndeplinește sârguincios rolul de acest mecanism de inginerie socială. Aparent, suntem martori unei schizofrenii – ierarhii sunt învinuiți de lipsa unei verticalități și atitudini politice în perioada instituirii regimurilor totalitare, dar în același timp sunt atacați când reprezentanții bisericii aprobă sau dezaprobă unele acțiuni politice. Bisericii i se reproșează că nu desfășoară acțiuni de întrajutorare a celor săraci, iar atunci când o face, este suspectată de atentare la “caracterul laic al societății”. Biserica este învinuită fals că s-ar opune progresului tehnologic, dar este ironizată când aprobă și utilizează noile tehnologii informaționale (se uită că pe parcursul a două milenii, Biserica a fost cea mai progresistă instituție în ceea ce presupune implementarea noilor tehnologii).

Nu, nu este vorba atât de o schizofrenie, cât de o strategie intenționată de discreditare a autorității Bisericii. Indiferent de ce ar face, bine sau rău, Biserica a fost și este lovită continuu, pentru că este incomodă. Mai exact, Biserica este incomodă pentru acele instituții care în sondajele de opinii se află în pe locurile inferioare. Prezența Bisericii în vârful topului este ca sarea în ochi celor care visează instituirea unui Sistem totalitar de control al opiniei publice.

Adevărul trist este că ierarhii din Republica Moldova sunt destul de stângaci în ceea ce privește relațiile cu presa, fapt din care profită și speculează din plin meșterii în comunicare cu publicul. În ciuda acestui fapt, constatăm că în mod surprinzător, Biserica continuă să fie instituție cu cea mai mare autoritate. Nici chiar tertipurile mârșave și arme de manipulare în masă nu sunt în stare să zdruncine ceea ce este pur, firesc și sincer.

Conștientizăm în lumea mediatică, lupta pentru sufletele oamenilor are loc între două autorități: moderatoarele frigide de pe ecranul televizorului, pe de o parte și Hristos împreună cu Biserica pe de altă parte. Indiferent de scenariile care se coc în laboratoarele “societății civile”, poporul nostru simte instinctual unde este adevărul și cine va ieși biruitor în această luptă – nu prezentatorul TV, politicianul sau noul brand de lenjerie intimă, ci Hristos Pantocrator. Orice arme nu s-ar utiliza împotriva noastră, creștinii sunt condamnați să fie victorioși.

Octavian Racu

Sursa: http://vox.publika.md/