Astăzi Sanctitatea Sa Kiril, Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii împlineşte 65 de ani

Biografia Sanctităţii Sale  Kiril, Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii

Patriarhul Kiril al Moscovei şi al Întregii Rusii (în lume: Vladimir Mihailovici Gundeav) s-a născut în data de 20 noiembrie anul 1946 în oraşul Leningrad.

Tatăl său – Mihail Vasilievici Gundeaev a fost preot, a trecut la cele veşnice în anul 1974. Mama – Raisa Vladimirovna Gundeaeva a fost profesoară de limbă germană, în ultimii ani s-a îndeletnicit cu gospodăria, a trecut la cele veşnice în anul 1984.

Fratele mai mare – Protoiereul Nicolae Gundeaev, a fost profesor al Academiei Teologice Ortodoxe din Sankt-Petersburg şi în acelaşi timp paroh al catadralei «Schimbarea la Faţă» din Sankt-Petersburg. Bunicul – Iereul Vasilii Stepanovici Gundeaev a fost deţinut în lagărul de la Solovăţ pentru desfăşurarea activităţii bisericeşti şi pentru că s-a luptat împotriva mişcării ”înnoitorilor” din anii 1920, 1930, 1940 ai secolului ХХ-lea, fiind în repetate rânduri întemniţat şi deportat.

După ce termină clasa 8-a, înainte de a absolvi Şcoala Medie, elevul Vladimir Gundeaev a fost angajat ca membru al Expediţiei Geologice Complexe a Direcţiei Geologice de Nord-Vest din Leningrad, lucrând aici între 1962-1965 în calitate de tehnician cartograf, îmbinând astfel munca cu continuarea studiilor preuniversitare.

După ce absolveşte Şcoala Medie în anul 1965, este admis la

În data de 3 aprilie 1969 este tuns în monahism de către mitropolitul Nicodim (Rotov) de Leningrad şi Novgorod primind numele de Kiril. Tot de același mitropolit în data de 7 аprilie este hirotonit în treapta de ierodiacon, iar în data de 1 iunie – de ieromonah de acelaşi mitropolit. Seminarul Teologic Ortodox din Leningrad, iar mai apoi la Academia Teologică Ortodoxă de aici pe care o absolveşte în anul 1970.

În anul 1970 obţine titlul de Magistru în Teologie al Academiei Teologice Ortodoxe din Leningrad.

Din anul 1970 până în anul 1971 este profesor de Teologie Dogmatică şi ajutor al Inspectorului General al Şcolilor Teologice din or. Leningrad; în acelaşi timp este şi secretar personal al Înalt Prea Sfinţitului Nicodim mitropolit de Leningrad şi Novgorod şi diriginte al unei clase de seminar de anul întâi.

În data de 12 septembrie 1971 a fost ridicat în treapta de arhimandrit.
.
Între anii 1971-1974 a reprezentat Patriarhia Moscovei la Consiliul Mondial al Bisericilor de la Geneva.

Din data de 26 decembrie 1974 până în data de 26 decembrie 1984 — a îndeplinit funcţia de Rector al Academiei Teologice şi al Seminarului Teologic Ortodox din Leningrad. Între anii 1974-1984 — a fost conferenţiar al catedrei de patrologie a aceleiaşi Academii Teologice.

În data de 14 martie 1976 a fost hirotonit în treapta de episcop de Vîborg. În data de 2 septembrie 1977 a fost ridicat în treapta de arhiepiscop.

Din data de 26 decembrie 1984 este numit ca arhiepiscop de Smolensk şi Veazemsk.

Din anul 1986 devine oblăduitor al parohiilor din regiunea Kaliningrad.

În anul 1988 este ales şi numit în postul vacant de arhiepiscop de Smolensk şi Kaliningrad.

Din data de 13 noiembrie 1989 până în anul 2009 — Preşedinte al Departamentului de Relaţii Externe (din august 2000 — Departament al Relaţiilor Externe Bisericești), membru permanent al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse.

În data de 25 februarie 1991 este ridicat în treapta de mitropolit.

Din data de 27 ianuarie 2009, sinodul local al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a ales pe mitropolitul Kiril ca Patriarh al Moscovei şi al Întregii Rusii.

Intronizarea Preafericitului Patriarh Kiril a avut loc în data de 1 februarie 2009 în catedrala Hristos Mântuitorul din or. Moscova.

Făcând ascultare de ierahie, Înalt Prea sfinţitul Kiril a fost:

• între anii 1975-1982 — preşedinte al Consiliului eparhial al Mitropoliei de Leningrad; • între anii 1975-1998 — membru al Comitetului Central şi al Executivului Consiliului Mondial al Bisericilor;

• între anii 1976-1978 — locţiitor al Exarhatului Patriarhal al Europei de Vest;
• între anii 1976-1984 — membru al Comisiei Sfântului Sinod pe întrebările ce ţin de unitatea creştină;

• din anul 1978 până în anul 1984 — oblăduitor al parohiilor din Finlanda;
• din anul 1978 până în anul 1984 — locţiitor al preşedintelui filialei din or. Leningrad a Departamentului de Relații Externe Bisericeștid;
• între anii 1980-1988 — membru al comisiei de pregătire şi desfăşurare a festivităţilor legate de

• între anii 1996-2000 — membru al Consiliului de Observatori al Fundației ”50 de ani de la Victoria din 1945”.cţii: serbarea a 1000 de ani de la Încreștinarea Rusiei;• în anul 1990 — membru al comisiei de pregătire a Soborului Local al Bisericii Ortodoxe Ruse;
• în anul 1990 — membru al comisiei de contribuire la eforturile întru depăşirea consecințelor avariei de la SEA din Cernobâl;
• între anii 1989-1996 — oblăduitor al protopopiatului Ortodox din Ungaria;
• între 1990-1991 — oblăduitor temporar al episcopiei de Haga şi Olanda;
• între 1990-1993 — oblăduitor temporar al eparhiei de Corsun;
• între anii 1990-1993 — președinte al Comisiei Sfântului Sinod pentru Renaşterea Educaţiei Moral-Religioase și de Binefacere;
• între anii 1990-2000 — preşedinte al Comisiei Sfântului Sinod pentru introducerea unor rectificări în Statutul de Administrare a Bisericii Ortodoxe Ruse. Statutul a fost aprobat în timpul Sinodului Arhieresc Jubiliar din anul 2000;
• din anul 1994 până în anul 2002 —membru al Consiliului Obștesc pentru reconstruirea Catedralei «Hristos Mântuitorul» din Moscova;
• între anii 1994-1996 — membru al Consiliului pentru Politică Externă al Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei;
• între anii 1995-2000 — Preşedinte al Grupului Sinodal de Lucru pentru elaborarea Concepției Bisericii Ortodoxe Ruse în problemele relațiilor dintre Biserică și Stat, precum şi problemele societăţii moderne în ansamblu;
• între anii 1995-1999 — membru al Comitetului Rus de Organizare a lucrărilor de pregătire şi desfăşurare a manifestaţiilor dedicate serbării zilelor comemorabile ale Marelui Război pentru Apărarea Patriei din anii 1941-1945;

În momentul alegerii în Scaunul Patriarhal, mitropolitul Kiril deţinea următoarele

 funcţii:

• membru permanent al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse (începând cu anul 1989);
• preşedinte al Departamentului de Relaţii Externe Bisericeşti (din anul 1989);
• oblăduitor al parohiilor ortodoxe din Finlanda (din anul 1990);
• membru al Comisiei Teologice Sinodale (din 26 decembrie 1994);

• membru al Comisiei Patriarhale şi Sinodale Biblice (începând cu anul 1990);

• copreşedinte (din 1993 г.) şi vicepreşedinte (din anul 1995) al Soborului Mondial Popular Rus, preşedinte al filialelor SMPR din Smolensk (din anul 1996) şi Kaliningrad (din anul 1997);
• membru al Consiliului Mișcării «Zemstvelor» (din anul 1993);
• membru al Societăţii Ruse din Palestina;
• autor şi prezentator al emisiunii televizate săptămânale «Cuvântul Păstorului» – «Slovo Pastîrea», difuzată pe Primul canal de Televiziune din Rusia (din anul 1994);

• preşedinte de Onoare a Conferinţei Ecumenice «Religia şi lumea» – «Religia I mir» (din anul 1994);
• membru al Consiliului pentru colaborare cu comunitățile religioase pe lângă Preşedintele Federaţiei Ruse (din anul 1995);
• membru al Comisiei pentru Premiile de Stat în domeniul Literaturii şi a Artei pe lângă Preşedintele Federaţiei Ruse (din anul 1995);
• membru de onoare al Clubului al Clubului Moscovit al Intelectualilor şi Oamenilor de Afaceri (din anul 1995);
• copreşedinte al Comitetului Consultativ Interconfesional Creştin (din anul 1996);
• membru al Prezidiumului Interreligios al Rusiei (din anul 1998); • redactor-șef al revistelor: ”Țercovi i vremea” (din a

nul 1991), «Smolenskie eparhialinîe vedomosti» (din anul 1993), «Pravoslavnîi palomnic» (din anul 2001);
• membru al Consiliului Bisericesc-Științific de Editare a «Enciclopediei Ortodoxe» (din anul 1999);
• membru al Consiliului de Observatori al Catedralei «Hristos Mântuitorul» (din anul 2002);
• copreşedinte al Consiliului Liderilor Religioşi din Europa (din anul 2002);
• preşedinte al Comitetului de Organizare al Expoziţiei «Rusia Ortodoxă» (din anul 2003);
• copreşedinte al Grupului de Lucru pentru cooperarea dintre Biserica Ortodoxă Rusă şi Ministerul Afacerilor Externe din Federația Rusă (din 2003); • preşedinte al Comitetului Executiv al cadrul Consiliului Interreligios CSI (din 2004);
• membru al Prezidiumului Consiliului Interreligios CSI (din 2004);
• membru al Consiliului pentru colaborare cu comunitățile religioase pe lângă Preşedintele Federaţiei Ruse (începând cu anul 2004);
• preşedinte al Comisiei pentru problemele parohiilor Bisericii de Rit Vechi și de cooperare cu Biserica de Rit Vechi din Rusia (începând cu anul 2005);
• preşedinte al grupului de lucru pentru elaborarea unui Document Conceptual de prezentare a poziţiei Bisericii Ortodoxe Ruse în sfera relaţiilor interreligioase (din anul 2005);
• preşedinte al grupului de lucru pentru pregătire a unui document în care să fie expusă poziţia Bisericii Ortodoxe Ruse faţă de problemele globalizării (din 2005);

• membru al Comisiei Unificate în problemele politicii naţionale şi relațiilor dintre stat şi comunităţile religioase (începînd cu anul 2006);

• copreşedinte al Conferinţei Modiale «Religiile pentru pace» (din anul 2006);
• coordonator al grupului de lucru responsabil de elaborarea «Fundamentelor învăţăturii Bisericii Ortodoxe Ruse cu privire la demnitatea, libertatea şi drepturile omului»;
• locțiitor al Scaunului Patriarhal (din data de 6 decembrie 2008).

Preafericitul Patriarh Kiril a obţinut:
• din anul 1987 — titlul de Doctor Onoris Causa în Teologie al Academiei Teologice din Budapesta;
• din anul 1986 — membru de onoare al Academiei Teologice de la Sankt-Petersburg;
• din anul 1992 — membru al Academiei de Creație;
• din anul 1994 — membru de onoare al Academiei Internaţionale a Euroasiei;

• din anul 1996 — profesor de onoare al Academiei Militare (astăzi Universitate) de Artilerie Antiaeriană a Trupelor de Infanterie;

• din anul 1997 — membru titular al Academiei de Literatură Rusă;
• din anul 2002 — membru titular al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Umanistice (din anul 2003 Academia Publică de Ştiinţe Sociale din Rusia);
• din anul 2002 — titlul de Doctor Honoris Causa în Politologie al Universităţii de Stat din Perugia (Italia);
• din anul 2004 — titlul de Doctor Honoris Causa în Teologie al Academiei Creştine din Varşovia (Polonia);

• din anul 2004 — titlul de Profesor de Onoare al Universităţii Umanitare din Smolensk;
• din anul 2005 — titlul de Profesor de Onoare al Universităţii din Astrahani;
• din anul 2005 — titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Sociale de Stat din Rusia;
• din anul 2006 — titlul de Profesor de Onoare al Institutului de Marină Militară din Baltiisk ”Amiralul Feodor Uşakov”;
• din anul 2007 — titlul de preşedinte de onoare al Academiei de Literatură Rusă;
• din anul 2007 — titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Politehnice de Stat din Sankt-Petersburg;
• din anul 2009 — titlul de Doctor Honoris Causa în Teologie al Academiei Teologice Ortodoxe din Kiev;
• din anul 2009 — titlul de Doctor Honoris Causa în Teologie al Institutului de Teologie Ortodoxă «Sfinţii Chiril şi Metodie» din cadrul Universităţii de Stat din Belorusia;
• din anul 2009 — titlul de Doctor Honoris Causa în Teologie al Academiei Teologice Ortodoxe din Sankt-Petersburg;
• din anul 2009 — titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei Ruse a Serviciului Public pe lângă Preşedintele Federaţiei Ruse;
• din anul 2010 — titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Cercetări Nucleare «МIFI»;
• din anul 2010 ― titlul de Profesor de Onoare al Academiei Militare a Trupelor de Rachete cu destinaţie strategică ”Petru cel Mare”;
• din anul 2010 ― titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Stat din Petrozavodsk;
• din anul 2010 — titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Stat din Erevan;
• din anul 2010 — titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei Naţionale de Drept din Odesa;
• din anul 2010 — titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale «Olesi Goncear» (honoris causa) din Dnepropetrovsk;
• din anul 2010 — titlul de Doctor Honoris Causa în Teologie al Academiei de Teologie Ortodoxă din Moscova.

Sursa: patriarchia.ru