Tudor Plăcintă, şeful secţiei raionale Cultură Hincesti: “Cultura este mecanismul prin care îmi definesc identitatea ca individ”

- Domnule Tudor Plăcintă, aţi ocupat mai multe funcţii de răspundere în cadrul Administraţiei Publice Locale, dar ştiindu-vă toţi drept o persoană foarte comunicabilă, creativă şi cu un dezvoltat simţ al umorului, cred că anume aici v-aţi regăsit locul. Cum au fost acei patru ani de activitate în această funcţie?


- Este adevărat că, posed o bogată activitate de muncă şi de la înălţimea vîrstei atinse pot spune că, în ce funcţie n-aş fi activat, niciodată n-am făcut-o doar pe jumătate. Am moştenit de la părinţi dragostea de muncă, responsabilitatea, cumpatarea, raţionamentul (sunt în zodia ,,Balanţei”) şi atenţia faţă de aproapele... N-am jinduit la ce nu-i al meu. Toate aceste calităţi se simt bine în ,,compania” umorului, care tot mă caracterizează. Dar şi aici, am transformat rîsul în viaţă şi niciodată viaţa în rîs.

Mă întrebaţi, cum au fost acei patru ani de aflare a mea la cîrma culturii din raion? Foarte complicaţi! Un coleg de serviciu la venire mi-a zis: ,,Cînd mă gîndesc, unde ţi-ai băgat dumneata capul...” ! Foarte des îmi aminteam de spusele lui, dar anume aceste vorbe mă îmbărbătau şi mă  mobilizau.

- Care este la moment situaţia Culturii în raionul nostru?

-  Nu spun nimic nou atunci, cînd spun că angajaţii instituţiilor gestionate de secţia Cultură (peste 180 la număr) în mare măsură au salarii de pînă la sau puţin peste 1000 de lei. Cu toate acestea coeficientul acţiunii lor folositoare este mult superior motivaţiei. Da, vă gîndiţi corect – din contul voluntariatului. Dar nu la toţi. O parte din specialiştii înalt calificaţi părăsesc domeniul, iar tinerii specialişti nu se grăbesc să vină în raion.

Situaţia în cultură la moment se caracterizează prin existenţa unor resurse reale cum ar fi: instituţionale, umane şi financiare – toate fiind doldora de probleme. Potenţialul cultural constă din: istoria trecutului cultural, artele vizuale, patrimoniul cultural material şi imaterial, artele spectacolului, cultura scrisă, arta vizuală, cultura şi arta de amatori, educaţia extraşcolară, cultura populară şi tradiţiile, meşteşugurile şi a.m.d.

Vorbind despre patrimoniul cultural imaterial, este normal ca în primul rînd să mă refer la tezaurul uman viu - ţăranii – păstrătorii fidelei ai obiceiurilor, datinilor, tradiţiilor, ritualurilor, folclorului, meşteşugurilor, gastronomiei etc. Special nu aduc date statistice deoarece cifrele sunt capabile să afecteze orice memorie.

- De-a lungul activităţii dumneavoastră în calitate de şef al Secţiei aţi simţit sustinerea  statului în procesul de dezvoltare a culturii din raion?

-   Fireşte. Numai Consiliul raional alocă anual peste 6 milioane de lei, ceea ce nu pot spune despre Ministerul Culturii.

- Care au fost cele mai considerabile  investiţii în acest sens? Aţi avut parte şi de finanţare străină?

- În primul rînd aş menţiona contribuţia bugetului local la reparaţia capitală a Casei raionale de cultură şi reutilarea sistemului de încălzire la gaze naturale, conectarea instituţiei la sistemul de canalizare, trecerea la încălzirea cu gaze a Şcolii de Arte din or. Hînceşti, iniţierea serviciilor de proiectare a lucrărilor de restaurare a complexului arhitectural Manuc Bey Mirzaian.

A fost reparat şi amenajat Muzeul de istorie şi etnografie din or. Hînceşti, reparată capital Şcoala de Arte din s. Sărata-Galbenă.

Graţie implementării unor proiecte transfrontaliere a devenit posibilă atragerea unor investiţii străine. Cu titlu de exemplu pot numi amenajarea ,,Casei pentru oaspeţi” în incinta muzeului din or. Hînceşti, asigurarea cu echipament tehnic şi crearea unui centru de propagare a turismului, reparaţia gardului şi amenajarea teritoriului – rezultat al implementării Proiectului ,,Dezvoltarea capacităţilor investiţionale în zona turistică  Hînceşti –Leuşeni”.

A fost creat un sistem de promovare a mănăstirilor, bisericilor şi altor obiective culturale în cadrul Proiectului “Itinerarii cultural – religioase: Vaslui – Hînceşti –Leova”.

În comun cu judeţul Vaslui şi raionul Leova au fost implementate proiectele ,,Tradiţii în oglindă” şi ,,Arta tradiţională – mijloc de dezvoltate economică”.

Este în curs de implementare şi Proiectul de cooperare transfrontalieră ,,Aşa diferiţi precum sîntem – 7 etnii la Marea Neagră”.

De menţionat că, toate proiectele au beneficiat de susţinerea financiară a Consiliului raional.

-  Au rămas careva lucrări nefinisate pe care este nevoie să se pună accent pe viitor?

- Marea noastră durere este lipsa unui sediu propriu pentru Biblioteca publică raională ,,Antonie Plămădeală”. Ea este tixită (peste 80 mii de volume) într-o aripă a grădiniţei de copii Nr.4.  Acoperişul curge, sistemul electric este deteriorat, adesea apa nu ajunge la etajul trei, iarna uneori este frig şi altele.

În bugetul anului curent s-au alocat 200 mii lei pentru proiectarea unei biblioteci publice pentru 150 mii de volume. Dar n-a fost să fie. Banii preconizaţi au devenit jertfa ,,optimizării cheltuielilor”.

În anul curent a demarat procesul de trecere a Şcolii de Arte din c. Cărpineni dintr-o clădire  veche ,,de pînă la război” într-un bloc cu două etaje din complexul LT ,,Ştefan Holban”, care era în delăsare. A fost un gest blagorodnic din partea consiliului local, care a acceptat schimbul.

Actualmente blocul şcolii este în proces de reparaţie capitală. Banii alocaţi de către Consiliul raional (480 mii lei) acoperă cheltuielile pentru reparaţii doar pe jumatate. Din lipsa acestora există pericolul de sistare a lucrărilor de reparaţie şi de aflare a elevilor în condiţiile de odinioară. Dar eu sunt un optimist incorigibil.

- Ce activităţi culturale organizate la nivel raional sau naţional de către Secţia raională cultură au dus faima raionului peste totarele lui?

În primul rînd, Festivalul – concurs raional ,,Cîntecul – bucuria vieţii mele”, în memoria cîntăreţei de muzică populară din s. Nemţeni Angela Păduraru. Participanţii au fost jurizaţi de personalităţi marcante din cultură ca Mihai Ciobanu, Nina Ermurachi, Iustina Scarlat, Ecaterina Rudacov, Timotei Bătrînu, Leonid Moşani, Iurie Nistor – oameni de mare calibru în peisajul cultural al republicii.

Următorul la rînd este participarea artiştilor amatori din s. Sărata-Galbenă la concursul televizat ,,Moldova –Ţara mea străbună”, consacrat jubileului de 650 de ani de la întemeierea Statului Moldovenesc. În două runde hînceştenii (Sărata–Galbenă prezenta raionul) s-au confruntat cu patru raioane ( Ungheni, Ialoveni, Nisporeni, Căuşeni) şi în ambele cazuri au obţinut victoria. Este imposibil să redai întocmai ce se producea în scenă şi cum se reflecta aceasta în sala cu spectatori. Era un infern, dar un infern plăcut.

Au mai fost şi alte activităţi: seminare de instruire organizate în teritoriu ( Ciuciuleni, Drăguşenii –Noi, Leuşeni, Cărpineni, Fîrlădeni, Cioara), repetiţii deschise (fanfara Casei raionale de cultură, dirijor Valeriu Vlas, colectivul folcloric model ,,Pe-un picior de plai” din s. Păşcani, conducător Ecaterina Ursu).

În anul 2009 acest colectiv a evoluat în Vatican, unde l-au desfătat cu frumuseţea cîntecelor, dansurilor şi colinzilor moldoveneşti chiar pe Papa de la Roma.

Doi ani la rînd elevii Şcolii de Arte din Hînceşti participă cu mult succes la un Festival – concurs din Polonia, de unde se întorc cu multe medalii de probă înaltă.

- Vi s-a intipărit în memorie vreun eveniment la care aţi participat şi pe care nici pînă azi nu-l puteţi da uitării?

Participarea elevilor şcolilor de învăţămînt artistic extraşcolar la ediţia a XII –a a Jocurilor Delfice- festival internaţional, la care au obţinut medalii de bronz.

Participarea la concursul ,,Trompeta de Aur” în memoria trompetistului Valeriu Hanganu. De două ori elevii Şcolilor de Arte ( Gheorghe Chirinciuc – Hînceşti şi Andrei Vlas – Sărata-Galbenă) au cucerit şi publicul şi Premiul Mare. Ziarul a scris despre succesul elevilor şcolilor de arte din raion, care la concursul din s. Coşniţa (Dubăsari) din 5 probe muzicale, 4 le-au cîştigat, iar la o probă au ocupat locul doi.

Un eveniment de mare rezonanţă a fost şi deschiderea în anul curent a unui minunat muzeu de istorie şi etnografie în s. Ciuciuleni.

- Despre care localităţi putem cu certitudine spune că ,, cultura e la ea acasă”, altfel spus, cu tradiţii şi obiceiuri păstrate şi promovate de generaţia în creştere?

-  Cultura e la ea acasă în toate localităţile raionului. Dar cea mai evident promovată e în or. Hînceşti, satele Sărata –Galbenă, Păşcani, Mingir, Caracui, Ciuciuleni, Leuşeni, Cărpineni.

- Recent s-a inaugurat Festivalul Cărţii şi Lecturii, dedicat regretatului poet Grigore Vieru. Credeţi că acesta va deveni o tradiţie notorie peste ani?

- La 31 august a fost inaugurat primul Festival Naţional al Cărţii şi Lecturii, care a durat pînă la 5 septembrie. E o tentativă nobilă de a consolida rolul cărţii şi lecturii în dezvoltatea culturii şi civilizaţiei în comunitate, a valorilor naţionale şi locale. A pornit-o bine în capitală, în centrele raionale, pe cînd în sate unii nici nu ştiu despre aşa ceva. Este foarte mult de lucru, deoarece, trebuie să recunoaştem, cartea are un concurent puternic pe nume internet. Dar scriitorii, editorii, profesorii, bibliotecarii pur şi simplu sunt obligaţi să ridice ştacheta pentru a nu pierde cititorul. Doar astfel Festivalul va supravieţui şi va deveni tradiţional.

- Consideraţi că este suficientă implicarea din partea tinerilor în activităţile culturale organizate în raion?

- Se ştie că tinereţii îi este caracteristică dragostea de muzică, dans, pictură, teatru, meşteşuguri populare etc. Majoritatea tinerilor sunt prezenţi în activităţile culturale organizate în raion, fiind într-un cîştig reciproc atît ei, cît şi spectatorii.

La seminarele de instruire zonale neapărat sunt invitaţi şi tinerii pentru a fi familiarizaţi cu frumosul. Remarc cu satisfacţie că, ei manifestă un interes deosebit faţă de cele văzute şi auzite.

- Cum credeţi, ce-i împiedică pe aceştia s-o facă cu mai mult entuaziasm?

- Spre regret, o parte considerabilă a tinerilor rămîn dincolo de activităţile culturale. Plătind tribut stării economice precare, ei se închină altor ,,valori” – beţiei, furturilor, crimelor, minciunii, destrăbălării, devenind, astfel, un balast al societăţii. Dar nu este numai vina lor...

- Ce reprezintă pentru şeful Secţiei raionale cultură - ,,cultura” ?

-  Ce este pentru mine cultura? Este grija permanentă pentru crearea condiţiilor cît mai bune de muncă pentru angajaţi, pentru activitatea cît mai eficientă a instituţiilor din gestiune. Este chinul sufletesc pentru unele nereuşite, unele neînţelegeri sau unele greşeli. Este colectivul în care muncesc şi colegii care mă susţin şi mă ajută.

Cultura este mecanismul prin care îmi definesc identitatea ca individ. Ea este un element esenţial al dezvoltării economice, şi al regenerării sociale şi reprezintă un indicator al calităţii vieţii şi bunăstării individuale. Cît de multe răspunderi sînt la această întrebare ... Dar am şi eu una. De ce cuvîntul ,,cultura” se conţine în astfel de îmbinări  ca agricultura, pomicultura, silvicultura , apicultura, horticultura ...?

- Şi ce ar trebui să reprezinte Ea – Cultura, pentru poporul nostru?

- Cultura este totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire şi a instituţiilor necesare pentru comunicarea acestor valori.

Cultura are un rol central în dezbaterile privind viitorul Omenirii, ceea ce necesită să înţelegem  e Cultura nu doar ca pe un consumator de resurse, ci ca şi pe un factor de dezvoltare socială. În acest sens Cultura devine un instrument pentru realizarea altor obiective sociale şi economice precum: ocuparea forţei de muncă, beneficii economice şi educaţionale, coeziune socială, reducerea fenomenelor de devianţă socială şi trebuie înţeleasă ca avînd valoare transsectorială.

În contexul obiectivului prioritar al societăţii noastre, acela al integrării europene, cultura joacă un rol esenţial, fiind pîrghia de armonizare a valorilor locale şi naţionale la valorile europene. Şi aceasta nu e deloc puţin.

- Vă mulţumesc!

www.curierul.md