Pentru orice copil din Republica Moldova care a devenit victimă a violenţei, inclusiv sexuale, calea spre dreptate trece printr-o serie de proceduri la care chiar şi un matur ar face faţă cu greu. Expertiza medico-legală este una dintre primele experienţe neplăcute, în care copilul trebuie să povestească exact drama prin care a trecut.
Copiii abuzaţi – puşi în acelaşi rând cu persoanele decedate
Serviciile de expertiză medico-legală reprezintă, în majoritatea raioanelor, o încăpere mică, de obicei sumbră, de numai câţiva metri pătraţi. Chiar şi aşa, cabinetul este împărţit de medicul-legist şi autopsier. De multe ori, şi aceste încăperi sunt închiriate în diferite sedii ale unor instituţii. Sub uşă stau oameni la coadă după certificate de deces sau documente care certifică leziunile corporale. În aceste condiţii nimeresc copiii care au avut de suferit de pe urma violenţei. Medicul, obligat în virtutea obligaţiunilor de serviciu să colaboreze cu poliţia, poate fi chemat pe teren, la locul unor crime şi atunci aşteptarea poate dura ore întregi. Dacă rândul e prea mare, adică sunt mai multe persoane decedate, iar leziunile copilului nu sunt chiar atât de grave, el poate fi invitat să vină a doua zi.
,,Medicul ar fi bucuros să-i primească pe toţi dar, de multe ori, nu reuşeşte să răspundă la numărul mare de urgenţe", ne spune Ion Cuvşinov, directorul Centrului de Medicină Legală.
Odată ce face cale întoarsă, este puţin probabil ca acest copil să revină la medic. Motivul – familia nu are bani de drum. Peste câteva zile vânătaia trece, rănile se cicatrizează şi, astfel, abuzul devine imposibil de probat, iar agresorii scapă basma curată.
,,Din păcate, mai mulţi copii, victime ale violenţei se adresează la centrul nostru prea târziu, atunci când urmele leziunilor nu mai pot fi fixate documentar", ne spune Rodica Coreţchi-Mocanu, managerul Centrului de asistenţă psihosocială a copilului şi familiei ,,Amicul" (serviciu prestat de Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii în parteneriat cu Direcţia Municipală pentru Protecţia Drepturilor Copilului).
Potrivit experţilor, în cazurile de viol sau violenţă fizică termenul-limită în care trebuie făcută expertiza este de maxim 7 zile.
Dacă expertiza nu este făcută în timp util, responsabilii de protecţia drepturilor copilului nu mai au probe concludente. În unele cazuri copilul este lăsat să locuiască în continuare sub acelaşi acoperiş cu abuzatorul, care poate fi concubinul mamei sau chiar unul dintre părinţii biologici.
Experţii Centrului Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii consideră că situaţia ar putea fi schimbată dacă legislaţia ar prevedea un mecanism clar de referire a victimelor violenţei la expertiza medico-legală, după modelul raportării obligatorii a cazurilor de violenţă, prevăzut de Legea despre prevenirea şi combaterea violenţei în familie şi de Codul familiei.
,,Foarte multe nereuşite în soluţionarea dosarelor în care copiii sunt victime ale unor infracţiuni au drept cauză principală probele insuficiente sau lipsa acestora. Nu pentru că abuzul nu a avut loc sau probe nu au existat, ci pentru că au existat dificultăţi în obţinerea lor", spune Daniela Sâmboteanu, preşedintele Centrului Naţional de Prevenire a Abuzului asupra Copiilor.
Copiii au nevoie de atitudine specială
Încăperea sumbră şi deloc prietenoasă, oameni în halate albe, care sunt salarizaţi doar pentru a-l examina şi a face concluzii, dar nicidecum pentru a-i arăta înţelegere şi compasiune. Astfel este întâmpinat un copil care a trecut printr-un viol sau o bătaie.
Deşi toţi copiii care ajung în sistemul de expertiză au trecut printr-un stres enorm, organigrama Centrului de Medicină Legală nu prevede angajarea unor psihologi. Nimeni nu are grijă să-l pregătească pe copil pentru procedura, deloc uşoară, prin care urmează să treacă. În instituţie nu există nici măcar un cabinet separat pentru examinarea copiilor. Odată intraţi în sistemul de expertiză, copiii sunt trataţi la fel ca şi adulţii.
,,Instituţiile de expertiză ar trebui să ţină cont de personalitatea fiecărui copil şi să îl trateze adecvat vârstei şi particularităţilor lui. O experienţă inofensivă pentru un adult poate fi extrem de stresantă pentru un copil", afirmă Daniela Sâmboteanu.
La rândul său, Ion Cuvşinov afirmă că şi-ar dori ca în instituţia pe care o conduce să activeze un psiholog, dar că acest lucru este deocamdată imposibil din cauza bugetului restrâns al Centrului. ,,Un astfel de specialist este necesar mai ales în cazurile de abuz asupra copiilor mici. Psihologul trebuie să evalueze starea psihologică a copilului, felul în care l-a afectat experienţa traumatizantă şi, în anumite cazuri, expertiza să fie desfăşurată după o reabilitare psihologică, spune doctorul.
Directorul Centrului de Medicină Legală este de acord şi cu faptul că instituţia are nevoie de un cabinet special amenajat pentru consultarea copiilor. ,,Într-o asemenea încăpere copilul ar putea fi examinat în condiţii de maximă securitate, dar şi de confort psihologic. Acolo medicul ar trebui să intre fără halat şi să discute în condiţii mai lejere cu micii pacienţi", spune Ion Cuvşinov.
Dezbrăcată în pielea goală şi luată la întrebări
Pentru Alina, o elevă de 12 ani, expertiza medico-legală a fost una dintre cele mai stersante experienţe din viaţă. Fata a ajuns în faţa medicilor legişti după ce a fost violată de concubinul mamei sale. Ea rămăsese în grija bărbatului de 53 de ani după ce mama sa a plecat la muncă peste hotare. Cazul a ajuns în instanţele de drept la sesizarea Centrului ,,Amicul". Asistentul social de la ,,Amicul" a fost cel care a însoţit copilul la expertiză.
,,Alina a fost rugată să se dezbrace în pielea goală şi să vină în faţa a trei bărbaţi maturi care au început să o examineze din toate părţile, adresându-i diferite întrebări. Personal am fost extrem de stresată de situaţia în care a fost pusă o fetiţă care a trecut recent printr-un abuz sexual", povesteşte Angela Stefanco, asistent social la ,,Amicul".
Aceleaşi sentimente chinuitoare le-a retrăit şi Ana, o altă adolescentă care a trecut prin experienţa expertizei medico-legale după ce a fost violată de mai multe ori de câţiva consăteni. Cel care o ,,vindea" pentru un borcan de vin sau câteva zeci de lei era chiar tatăl său, care o ţinea ostatecă.
Din concluzia expertizei medico-legale reiese că experţii s-au interesat chiar şi de tehnicile sexuale pe care le foloseau bărbaţii care au violat-o.
,,Aceste amănunte nu fac decât să traumatizeze şi să revictimizeze copilul, de aceea ar fi bine ca expertizele să se refere la confirmarea sau infirmarea celor constatate de către procuror", consideră Rodica Coreţchi-Mocanu.
Cazul celor două adolescente nu sunt singulare. Odată ajunşi în faţa experţilor, copiii sunt puşi în situaţia să povestească, cu lux de amănunte, modul în care au fost abuzaţi, cu detalii intime, povestind lucruri pe care ar vrea să le uite. Trăirea repetată a emoţiilor negative conduce la revictimizare.
În ţările europene examinarea copilului se realizează doar după o perioadă în care expertul stabileşte cu copilul o relaţie de încredere. În şedinţa de judecată, de obicei, este invitat expertul care a examinat copilul.
Astăzi, recomandări care protejează copilul de revictimizare se conţin în multe documente internaţionale. Multe state occidentale au modificat sistemele de justiţie şi de expertiză pornind de la axioma „Copilul este o persoană cu nevoi speciale".
Statisticile Ministerului de Interne arată că în ultimii ani numărul copiilor-victime a crescut. Dacă în 2008 datele arătau 508 astfel de copii, în 2010 victime ale infracţiunilor au devenit 653 de copii. În primele trei luni ale anului 2011, 179 de copii au fost abuzaţi. Potrivit unui studiu realizat de Institutul de Reforme Penale circa 5000 de copii trec anual prin sistemul de expertiză.
Natalia Porubin, Centrul de Investigaţii Jurnalistice
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu