miercuri, 20 iulie 2011

Circumcizia feminină – tradiție sau crimă?

Femeia este muzica rătăcită în carne. Așa a spus cândva Emil Cioran, iar el, după cum bine știți, a fost un om deștept. Femeia este suverană, totul se face prin ea. Femeia este început, este mamă, este mare. De aici și concluzia că ea, femeia, trebuie ocrotită. Acum credeți că voi vorbi astăzi despre femei și aici vă înșelați. Voi încerca să dezbat un subiect care va arăta în ce măsură unii își pot bate joc într-un mod atroce de trupurile din care vor crește femei. Nu voi vorbi despre violența domestică sau despre viol, ci despre practica cea mai puțin umană, pentru că este realizată de părinți – despre circumcizia feminină: ce este – o tradiție sau o crimă? Celor ce pot auzi, pot gândi și pot înțelege li se vor încreți frunțile și li se va face pielea găină în următoarele 7 minute.

“Îmi iubesc mama, îmi iubesc familia. Eu iubesc Africa. Timp de 3 mii de ani familiile sincer cred că fiicele necircumcise nu sunt curate. Fetele necircumcise sunt izgonite și considerate prostituate. Eu am supraviețuit acestei practici, dar două surori ale mele – nu. Sofia a murit în urma hemoragiei, iar Amina a murit la naștere, cu pruncul în pântece. Cu cât mai puternic ar deveni continentul african dacă acest ritual ar fi anulat? În interesele tuturor este să se schimbe sensul a ceea ce înseamnă să fii femeie!” Sunt cuvintele lui Waris Dirie, un fost top-model african originar din Somalia, supusă în copilărie acestei practici, care-şi povesteşte amintirile. Această femeie a fost cea care pentru prima dată a ridicat această temă dureroasă.
Circumcizia feminină. Ce vă vine în cap la auzul acestor cuvinte? Sadism, sălbăticie, supunere oarbă? Este vorba de mutilarea genitală feminină. Mentalitatea occidentală, obișnuită cu noțiuni precum respectarea drepturilor umane, protecția copilului, emancipare, nu poate înțelege acest concept. Mutilarea genitală este interzisă prin legile de protecție a copiilor din cele mai multe țări civilizate, actele normative clasificând-o ca procedură în afara legii. Circumcizia feminină înglobează un număr de tehnici de la crestarea clitorisului, până la amputarea organelor genitale externe şi coaserea deschiderii vaginale. Sună monstruos! Se pare că cea mai „uşoară” dintre aceste intervenţii este crestarea sau retezarea clitorisului, lucru care se întâmplă însă destul de rar, pentru că, de cele mai multe ori, se îndepărtează întreg clitorisul cu tot cu labiile interioare sau exterioare, după care rănile care rezultă de-aici se cos pur şi simplu cu sfoară sau aţă ordinară şi se mai lasă doar un mic orificiu. Este o practică foarte crudă, un ritual care se bazează pe o tradiţie veche de mii de ani şi care se transmite dintr-o generaţie în alta. Această intervenţie se face încă înainte de pubertate (între circa 3 şi 8 ani), când fetiţa îngrozită de spaimă nu se poate opune. Această intervenție se face cu ajutorul celor mai diverse instrumente, de la lame de ras, foarfece, cuțite și până la cioburi de sticlă. De cele mai multe ori nu se folosește niciun anestezic și nici nu se dezinfectează locul. Ce simte o micuță care este supusă fără voia ei la această monstruozitate? Ce simte o fată care este lipsită cu forța de ceea ce o face femeie? Mai ales când propriii părinți o impun să rabde și să îndure. Consecinţele asupra fizicului şi psihicului fetelor sunt de neimaginat. Tradiţia provine de la triburile africane, unde circumcizia feminină încă este intens practicată în circa 28 dintre ţările africane - în Egipt, Sudan, Eritreea, Etiopia, Guineea, Mali şi Sierra Leone, unde 75% dintre femei nu au clitoris şi labii exterioare. Se mai întâmplă şi în Orientul Mijlociu şi în America de Sud, dar în proporţii mai mici. Motivele pentru care se ajunge la asemenea mutilări sunt de mai multe feluri. Barbaria poate fi făcută din convingeri religioase, deși nici Biblia și nici Coranul nu prescriu această practică, sau poate fi un ritual de trecere la maturitate a femeii în cadrul unei tradiţii culturale. Poate fi o expresie a superstiţiilor, precum şi din motive cultural-estetice. De multe ori însă adevăratele motive sunt favorizarea castităţii, pentru că astfel se asigură virginitatea fetei până în noaptea nunții, când soțul o deschide la propriu cu un briceag. Potrivit ONU, la nivel global sunt circa 130 de milioane de fete şi femei circumcise, aproximativ trei milioane de fete sunt mutilate genital în fiecare an, ceea ce înseamnă 6000 de fetițe pe zi.
Este absolut necesar să se renunțe la această practică barbară și lipsită de sens care în afară de durere fizică și psihică nu produce nimic. Ce folos real aduce circumcizia feminină? Să fie oare într-adevăr atât de murdar ceea ce o face pe femeie sa fie femeie? Organizația MaendeloYa Wanawake din Kenya împreună cu bisericile și autoritățile locale încearcă să convingă comunitățile să renunțe la această practică și să salveze fetele care sunt forțate să se supună circumciziei. Dacă astfel de organizații s-ar constitui în focarele de răspândire ale circumciziei, această crimă ar fi cu timpul lichidată. De ce fetițele din Somalia și cele din Egipt trebuie să se sfiască de propria sexualitate și trebuie să îndure chinuri groaznice din motive religioase dacă în Coran nu există nici un cuvânt despre circumcizia feminină? Stimată profesoară, dragi colegi, să încercăm să luptăm cu acest ritual, chiar dacă nu ne privește direct, pentru că o putem face! Suntem viitorii jurnaliști, viitorii comunicatori și este în forțele noastre să schimbăm ce e rău, urât și inutil în această lume, pentru că a fi femeie adevărată nu înseamnă neapărat a fi circumcisă, a fi femeie adevărată înseamnă mult mai mult. Acum, dragele mele, aveți un motiv în plus pentru a fi fericite – că sunteți femei și că nu v-ați născut în Africa!
Mariana Colun, studenta Facultatea de Jurnalism si Stiinte ale Comunicarii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu