Săptămâna Patimilor. 2. Despre credinţă

www.timpul.md

 Moto: „Dacă e să credem în ceva ce nu poate fi văzut, atunci mai bine să credem în minuni decât în bacterii”.

(K. Kraus)

„18. Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit; 19. Şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată. 20. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum s-a uscat smochinul îndată? 21. Iar Iisus, răspunzând, le-a spus: Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa”.

Nu voi risca să intru în domeniul comentariilor filosofice şi teologice. Voiesc să atrag atenţia cititorilor asupra unor lucruri care stau la suprafaţă şi sunt accesibile pentru toţi. Prima întrebare la care trebuie să răspundem e de ce Mântuitorul s-a supărat atât de tare pe smochin încât l-a blestemat „să nu mai fie rod într-însul în veac”. E reacţia unui om flămând, e o răzbunare pentru că a găsit „numai frunze” şi nu a avut cu ce să-şi potolească foamea? Cred că o asemenea explicaţie ar fi greşită şi prea primitivă. Înclin să cred că Iisus „a pedepsit” smochinul pentru faptul că acesta şi-a trădat misiunea sa, iar misiunea sa e să facă smochine. În lumea aceasta toate au un rost, rost rânduit de logica divină. Smochinul trebuie să facă smochine, pasărea trebuie să crească pui de pasăre, pădurarul trebuie să îngrijească pădurea, armata trebuie să apere ţara, ziaristul trebuie să facă ziaristică, brutarul trebuie să facă pâine ş.a.m.d. Când aceştia fac altceva sau nu fac nimic, înseamnă că şi-au trădat raţiunea lor de a fi şi urmează… să se usuce şi să „nu mai facă rod în veac”!
Cum pot fi îndreptate lucrurile, ca fiecare să-şi urmeze rostul? Răspunsul îl găsim în răspunsul lui Iisus. Când mulţimea l-a întrebat cum de i-a reuşit această minune, Mântuitorul a răspuns: „Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntele acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa”! Observaţi că Mântuitorul nu insista asupra unor exemple „negative”, „distructive”, cum e uscarea smochinului, ci sugerează lucruri mai măreţe, cum e aruncarea muntelui în mare! Dacă crezi cu adevărat şi nu te îndoieşti, totul este posibil.
De câte ori în viaţă noi pierdem nu din cauză că problemele cu care ne confruntăm ar fi fără soluţie, ci din simplul motiv că noi „lăsăm aripile în jos”, ne dăm bătuţi deoarece nu mai credem că se poate face ceva. Cei care cred biruie şi moartea - avem atâtea exemple când bolnavi de cancer, declaraţi de medici irecuperabili, datorită credinţei, se vindecă! Există popoare care, ajunse în pragul distrugerii şi al dispariţiei, reînvie deoarece cred în ceea ce fac. Ultimul, cel mai scânteietor exemplu e cel al japonezilor. Mă gândesc prin prisma exemplului dat de Iisus la destinul nostru, al românilor basarabeni. Uneori am senzaţia că noi nu mai credem că suntem cei care suntem şi ne-am pomenit în situaţia… smochinului care nu mai face smochine, ci… ghindă de cedru. Nu ne cere nimeni să ridicăm un munte şi să-l aruncăm în mare, ci să facem un lucru foarte simplu - să trecem un râu… Şi deoarece nu credem că putem să trecem acest râu, cu atât mai mult nu credem că putem să-l „uscăm dintr-o sorbire” şi stăm de două secole la marginea lumii, fericiţi că-i iubim pe străini şi-i urâm pe fraţi. Mântuitorul e încă îngăduitor cu noi…