luni, 11 aprilie 2011

Nicu Mâță: „Folclorul… îţi reaminteşte mereu cine ai fost , ce ești şi ce trebuie să rămâi.”

Picture 066 
Pe Nicu Mâță l-am cunoscut la Festivalul Internaţional „În grădina cu flori multe”  din Cernăuți în 2007, un băiat talentat pentru care folclorul și muzica populară sunt un gen mai special. Sensibil, sincer, trăiește prin intermediul cântecului și nu își imaginează viața fără muzică.



Câteva lucruri despre tine și despre evoluția ta artistică?
M-am născut în satul Navârneț, raionul Fălești, județul Bălți în familia lui Ion și Vera Mâță.Tata este inginer tehnic, iar mama este învățătoare și profesoară de muzică. Mai am o soră, Iruța și recent a născut o minunăție de fată, Sofia… Așadar, familia noastră s-a mărit.
Am absolvit Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare și Sfânt”, din localitatea natală, după care am intrat la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice la Facultatea de Artă Instrumentală, Muzicologie și Compoziție, Catedra de Istoria Muzicii și Folclor, secția Canto Popular – anul IV, clasa profesoarei Natalia Munteanu.
Ai copilărit în satul Năvârneţ,  raionul Făleşti. Cum era satul copilăriei tale?

În amintirile mele, satul îmi rămâne cel mai scump loc, unde am copilărit, unde am descoperit lumea, unde mi-am făcut primii prieteni. În satul copilăriei mele am trăit adevărata fericire.
Năvârnețul mi-l amintesc diferit: primăvara devreme mirosea a arătură și a pământ, mai apoi a flori și copaci, era scăldat în cântece ale păsărilor ce veneau pe meleagurile noastre. Vara, iazul din sat era plin de copii ce veneau să se răcorească, ne înfruptam din cele mai roșii și gustoase căpșuni și cireșe, iar toamna măncam cele mai dulci mere. Iernile erau pline de zapadă, aer proaspăt și multe jocuri. Sărbătorile de iarnă, Crăciunul, Anul Nou erau foarte așteptate.
Pe atunci oamenii de la mine din localitate erau parcă mai plini de viață, mai iubitori și omenoși  unul cu altul, mai credincioși și trăiau armonios, chiar dacă poate aveau și mai multe greutăți de înfruntat.





Ce îți amintești cu plăcere din perioada copilăriei? Ce vise aveai pe atunci?

Îmi amintesc cu mult drag de duminicile și sărbătorile pline de soare, când ieșeam la joacă. Mergeam în pădurea din marginea satului, toată lumea era a noastră. Port în suflet zilele în care mergeam la bunica și mă uitam prin gard să văd dacă era acasă, nopțile în care  ea îmi spunea povești, iar bunelul ne mustra că nu dormim, merele încălzite iarna langă sobă, sărbătorile de Crăciun și Anul Nou. Îmi amintesc și de prima dată când am fost cu uratul , iar la final, ne întorceam acasă și-i uram pe părinți. Mama cocea cele mai gustoase prăjituri, în casă era cald, totul era feeric.
Când ești copil ai impresia că absolut totul se poate întâmpla și îndeplini. Pe atunci îmi doream să fiu ba cosmonaut, ba fotbalist, ba președinte, însă de mic copil îmi era dragă muzica și până la urmă, am ales această cale, care este anevoioasă, dar și foarte frumoasă și plină de satisfacție sufletească.


Cum s-a petrecut apropierea de muzica populară ?

Apropierea de muzica populară s-a produs atunci când am descoperit creația lui Nicolae Sulac, mai exact cântecele „Într-o iarnă lungă, grea”  și balada „Miorița”. Sunt tulburat până-n prezent de profunzimea acestor cântece. Apoi am descoperit muzica d-nei Sofia Vicoveanca și a Minei Pâslaru și am devenit „bolnav de muzică”.
După care, am descoperit muzica întregului areal românesc și mi-am dat seama cât de bogat este neamul meu, cât de divers și armonios este folclorul românesc.



Cum a fost  la început?
Începutul este mereu plin de entuziasm, mult curaj și deschidere, dar mai apoi te domolești ușor, văzând că totul se realizeză în timp, iți dai seama că nimic nu se obține ușor și poți să te dedici artei doar prin multă muncă, și apoi ea te răsplătește. În general, folclorul și muzica populară este un gen artistic al înțelepciunii, al meditației și contemplării; până nu trăiești ceea ce cânți, nu ești veridic.
Povestește-ne despre concursurile la care ai participat și despre premiile de care te-ai învrednicit?
Marele Premiu la Festivalul Naţional „Nicolae Sulac”  Chişinău, Republica Moldova (2009)
Marele Premiu la Festivalul Internaţional „În grădina cu flori multe”  Cernăuţi, Ucraina (2007)
Premiul I la Concursul Naţional al Interpreţilor Cântecului Folcloric „Tamara Ciobanu” , Premiul „Mihai Ciobanu”  în cadrul aceluiaşi concurs Chişinău, Republica Moldova (2006)
Premiul I la Festivalul Cântecului Popular „Satule, mândră grădină”  Botoşani, România (2010)
Premiul II la Festivalul Internaţional de Muzică Populară „Cântecul de dragoste de-a lungul Dunării”  Brăila, România (2010)
Premiul II la Festivalul Naţional de Folclor „Strugurele de Aur” Alba Iulia, România (2010)
Premiul I -  Festivalul Național de Folclor „Datini”  Sighișoara, România (2010)Premiul III – Festivalul Național de interpretare a cântecului popular românesc „Pana de paun”  Bistrița, România  (2010) 
Te-am auzit cântând ” Mult mi-e dor de satul meu”? Cum e dorul din cântecele tale? 
mata

Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gândirea cu plăcere la fiinţa iubită, dar depărtată;  nu e numai simţirea unei necesităţi de a fi cu ea; nu e nici numai transfigurarea chipului ei, datorită distanţei şi nevoii de ea. Ci în dor e prezentă, într-un fel propriu şi foarte intens, o duioşie, un sentiment indescriptibil, în care inima se topeşte de dragul fiinţei iubite.
Dorul e apropiat de tandreţe, dar are un caracter mai spiritual decât aceasta. În dor, omul este cu totul la cel pe care-l iubeşte. Este cu înţelegerea adâncă în acela, dar, în acelaşi timp, în dor se cunoaşte omul pe sine însuşi, cum nu se cunoaşte în afara dorului.
Dorul din cântecele mele e plin de dor. Dorul este muzica și muzica este dor, în folclor această relație este desăvârșită.

Care e cel mai frumos moment pe care l-ai trăit, legat de muzică?
Cel mai profund  sentiment este legat de participarea mea la prima ediție a festivalului „Nicolae Sulac”, în 2005. Atunci am simțit cum s-a unit cerul cu scena, am avut cele mai intense emoții legate de muzică.
Apoi am trăit bucuria  premiului ce l-am obținut în cadrul aceluiași festival, dar, mai târziu, la ediția a III-a.
Mai ai timp și pentru alte activități ? Ce hobby-uri ai ?
Dacă îmi gestionez corect timpul le reușesc pe toate.
Îmi place istoria și geografia, diferite curiozități și noutăți din diferite domenii, îmi place fotbalul , dar în ultima vreme am devenit doar un spectator fidel; îmi place mult să merg la teatru liric și dramatic, am o mare pasiune pentru filmele bune.
Din toate acestea, nimic nu a întrecut plăcerea de a asculta muzică. Este extrem de plăcut să te afli într-o sală de concert unde se interpretează muzică bună, indiferent  de gen, dar până la urmă, muzica clasică și folclorul îmi întregesc inima.
Cât de mult timp îți rămâne pentru a citi cărți ?
Găsesc timp pentru a citi, dar în ultima vreme citesc mai mult literatură legată de muzică, de multe ori îmi recomandă prietenii o anumită carte , mă facă curios și o citesc. De exemplu, acum am început să citesc “Douăzeci de ani in Siberia”, o carte tulburătoare ce merită citită.
În cântecele mele se găsesc soarele, codrul, frunza, cucul, câmpul cu flori, muntele…
Crezi că un artist trebuie să experimenteze mai multe stiluri până se regăsește în acel unic și drag sufletului ?
În general, arta este o căutare perpetuă a formei și a stilului, dezvăluind originalitatea și găsind noi modalități de exprimare a propriei personalități.
Omul are dreptul să caute până își gaseste locul său într-un anumit stil, unde se regăsește pe sine însuși, dar nu știu dacă un artist consacrat într-un anumit stil de muzică face bine când trece și la un gen de muzică mai modern, doar pentru a fi in vogă.



Cineva spunea că “Exista două feluri de muzică: bună și rea. Eu o cânt pe cea bună” Cum se raportează acest gând la tine ?

Folclorul și muzica populară sunt un gen mai special, unde nu poţi fi comercial, deoarece  aici sunt nişte canoane nescrise ale cumsecădeniei, ale  cuvântului ales, eticii care am moștenit-o de la bunii noştri strămoşi, o muzică care trăieşte de veacuri, o muzică adevărată, naturală  și înţeleaptă, care nu te îndeamnă la lucruri urâte, ci îţi reaminteşte mereu cine ai fost , ce ești şi ce trebuie să rămâi.
Eu nu fac nimic altceva decât să păstrez ce avem noi mai curat şi reprezentativ în acest domeniu şi bineînteles că tind să fac şi eu ceva valoros în muzica populară. Sper ca Dumnezeu să mă ajute şi să mă lumineze ca să aleg căile cele mai bune.

Un gând pentru vizitatorii sitelui nostru !
Să aibă pace şi linişte sufletească în casele şi familiile lor!
Să iubească tot ce are neamul nostru mai frumos: folclorul, tradiţiile noastre, înţelepciunea populară, dar și demnitatea nostră ca neam şi țară ! Sărbătorile de primăvară care se apropie să va aducă numai bucurii şi fericire!
Gânduri bune !
Dina Cepeliuc

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu