Dacă ne întoarcem în trecutul destul de zbuciumat şi dens al istoriei, în fiecare localitate a noastră cît de mică nu ar fi ea, a existat ideea înfiinţării unui aşezămînt de cultură, şi nu doar ideia, ci şi existenţa propriu-zisă al acelui edificiu ce avea menirea de Casă de cultură pentru păstrarea obiceiurilor, tradiţiilor şi identităţii neamului nostru. Anume, acolo, în Casele de cultură, se organiza marea majoritate a celor mai importante evenimente din sat – activităţi culturale şi de divertisment, concerte cu evoluarea unor artişti emeriţi, acţiuni de petrecere a timpului liber, competiţii sportive, comemorări, primirea oaspeţilor, precum şi vizionarea filmelor pe ecranul mare, deoarece fiecare Casă de cultură avea un mini-cinematograf al său, la care, de obicei, se aduna întreaga comunitate, fie zi de lucru sau sărbătoare. Cu părere de rău, astăzi în marea majoritate a localităţilor noastre aceste foste „temple de cultură” şi-au pierdut din valoarea iniţială, din importanţa de altă dată, unele fiind lăsate în voia soartei, nefolosite, nereparate şi neîncălzite, altele transformîndu-se în nişte cluburi de agrement cu baruri, pentru petrecerea în zilele de week-end a unor discoteci pentru tineret. Şi doar acolo unde primarul localităţii e îngrijorat de alimentarea spirituală a oamenilor din localitate, Cultura e la ea acasă...
La Stolniceni, Casa de cultură nu este funcţinală mai bine de 10 ani. Cu circa 2 ani în urmă, aceasta a fost scoasă la licitaţie, deoarece din fostul edificiu al Casei de cultură rămase doar o dărîmătură, cu acoperişul dus pe-o parte, gata în orice moment să cadă, cu geamurile sparte şi uşile deteriorate... „Vînzarea edificiului a fost iniţiativa primarului, care susţinea că nu sunt bani pentru reparaţia lui,” ne spune consilierul local Constantin Cebotari. Eu unicul, din cei 11 consilieri, am fost împotriva scoaterii la licitaţie, deoarece astfel rămîneam fără Casă de cultură..., ceea ce şi s-a întîmplat. Deşi la momentul cela, primarul a promis să găsească o altă soluţie, pînă la ziua de azi satul nu are o altă Casă de cultură, unde s-ar organiza diverse manifestaţii culturale”, a accentuat dl consilier. Tudor Dinjos (în foto) a lucrat mai mulţi ani în domeniul culturii în s. Stolniceni, iar mai bine de 10 ani activează în calitate de profesor de muzică în 3 sate – gimnaziul Stolniceni, gimnaziul Drăguşenii Noi şi grădiniţa din Şipoteni. „Cel mai dureros a fost faptul că primarul Ion Moraru m-a chemat şi m-a angajat în calitate de lucrător cultural, dar atunci cînd încercam să-i cer instrument muzical, condiţii de muncă, bani pentru organizarea unor activităţi culturale, etc, el îmi reproşa că nu are finanţe pentru Cultură. Am fost nevoit să scriu cerere de eliberare, deoarece nu am putut să mă numesc doar lucrător cultural, ci am dorit să fac şi activităţi culturale pentru oameni.” „Vina pentru starea în care a ajuns fosta Casă de Cultură o poartă sistema de conducere, de acum cîţiva ani în urmă, dar şi gospodarii satului ce au cîrmuit în toată această perioadă, care nu au fost în stare să menţină clădirea pentru generaţiile de astăzi,” ne spune moş Alexei Morăraş, ce locuieşte chiar în preajma fostui cămin cultural. Această clădire a pustiit aproape 10 ani, era un dezastru aici, fiind plină de mizerie şi grav avariată, ea prezenta totodată un pericol real pentru copiii care se jucau pe aici. De aceea acum, noi vecinii, suntem foarte bucuroşi, că clădirea a fost cumpărată, pentru a fi restabilită, şi oricare nu i-ar fi activitatea, astăzi aici e ordine şi curăţenie.” Noul proprietar al edificiului este familia Manic. „Am cumpărat această clădire legal, prin licitaţie, schimbîndu-i destinaţia cu acordul Ministerului Culturii, transformînd Casa de Cultură în depozit de producere,” ne relatează proprietarul Dionisie Manic. Am luat acest edificiu într-o stare jalnică, fără uşi, ferestre, acoperişul avariat, în care am fost nevoiţi să investim o mulţime de bani, toţi acei pe care i-am cîştigat în cei aproape 15 ani de muncă la negru cu toată familia peste hotare. În perspectivă, aici vrem să deschidem o mini fabrică de mobilă, care ar acorda servicii de lemnărie atît de necesare oamenilor de la sate.” Nicolae Bîta, un alt vecin ce locuieşte în preajma fostei Case de cultură, îşi aduce aminte cu nostalgie de acele timpuri cînd aici se organizau diverse concerte, festivaluri, dar din păcate din fostul local, după cum spune şi el, pînă mai dăunezi rămase doar nişte dărîmături. „Ne-am adresat nu o dată la primărie, să se facă ceva cu această clădire părăsită, deoarece retrăiam să nu cadă într-o zi cuiva acoperişul în cap, să strivească vre-un copil, care se juca înăuntru.” „Şi eu am fost pentru vînzarea edificiului Casei de cultură, deoarece acesta era într-o stare deplorabilă, a precizat dl Dinjos, doar cu condiţia că primarul (ceea ce a promis chiar el) să găsească un alt edificiu în care să putem activa şi organiza diverse activităţi culturale. Dar din păcate, la Stolniceni nu se mai face CULTURĂ de ani buni...” Am ţinut să aflăm de la primarul satului, Ion Moraru, dacă intenţia construcţiei unei alte case de cultură există totuşi sau poate necesitatea acesteia nu mai prezintă un interes pentru oamenii din localitate. „Iniţiativa de scoatere la licitaţie a fostei Case de cultură, într-adevăr îmi aparţine mie şi am făcut-o avînd mai multe argumente: chiar la începutul primului mandat de primar, am efectuat devizul de cheltuieli necesar pentru reparaţia capitală a acestui edificiu, care alcătuia circa 2 mln lei, bani pe care am încercat să-i obţin pe parcursul mai multor ani de la Guvern, Ministerul Culturii, Consiliul raional, dar fără careva rezultat, ne povesteşte dl primar. Un impediment e şi drumul de aproape 2 km pînă la Casa de Cultură, care este într-o stare deplorabilă, primăria neavînd banii necesari pentru reparaţia lui. Decizia de scoatere la vînzare s-a luat şi reieşind din faptul că numărul de elevi de la gimnaziu - de la 600 pe timpuri, s-a micşorat astăzi fiind doar de 185 de elevi. Aici apare întrebarea de ce trebuie să irosim banii publici, cînd în sat avem edificii nefolosite, precum e sala festivă a gimnaziului. Un alt motiv era şi faptul că pe atunci în fostul local era doar bar şi discotecă, şi cîteodată (2-3 ori pe an) se organiza cîte o măsură culturală, dar totodată, pentru întreţinerea lui, primăria aloca anual cîte 100 mii lei. La momentul scoaterii la licitaţie au apărut două propuneri – de demolare a edificiului şi de scoatere la vînzare, cei 10 consilieri, din 11, au votat în final pentru a doua propunere. Schimbarea destinaţiei localului s-a făcut prin intermediul Consiliului local cu avizarea Ministerului Culturii. Actualmente lucrăm cu FISM-ul în vederea efectuării reparaţiei capitale a sălii de festivităţi, sălii de sport şi cantinei gimnaziului. Intenţia mea este să concentrez toată activitatea culturală a satului în gimnaziu, sala de festivităţi a căreia vrem s-o dotăm şi să-i facem intrare separată, pentru a mobiliza populaţia satului pentru petrecerea utilă şi frumoasă a timpului liber. Cu părere de rău, nu avem la moment lucrător de cultură, care ar trebui să fie un om cu suflet, capabil să organizeze nişte activităţi culturale la nivel, de aceea optez pentru revenirea la întroducerea în statele de personal a primăriei a unităţii de responsabil pe problemele tineretului şi sportului, care să se ocupe de viaţa culturală a satului”. Case de cultură neîncălzite şi nereparate... O situaţie similară e şi la Boghiceni, unde fosta Casă de cultură a fost vîndută în anii 90, odată cu destrămarea fostei gospodării ţărăneşti, iar după cîţiva ani, clădirea căminului cultural a fost, în genere, demolată. „La înstrăinarea unui edificiu cultural şi pentru schimbarea destinaţiei lui se cere neapărat avizul Ministerului Culturii, eventual şi a Secţiei raionale cultură, a concretizat şeful Secţiei cultură Hînceşti, Tudor Plăcintă, deşi pînă în prezent Casa de cultură de la Stolniceni nu este scoasă din reţeaua instituţiilor de cultură din raion, din lipsă de documente confirmative. Ne pare rău, că un sat atît de bogat în tradiţii şi obiceiuri astăzi a rămas fără Casă de cultură (care putea fi reparată de primăria locală şi nicidecum lăsată în voia soartei ani la rînd), precum şi fără lucrător cultural, ceea ce avem în consecinţă - de cîţiva ani satul nu participă la nici un festival, nu are nici un colectiv artistic. La Boghiceni, chiar dacă nu au local, există o unitate de lucrător cultural care organizează diverse activităţi în cadrul şcolii din localitate.”
Dl Plăcintă ne-a mai enumerat cîteva localităţi, în care din lipsă de spaţiu sau condiţii adecvate de muncă, lucrătorii culturali sunt nevoiţi să-şi organizeze activitatea culturală în instituţiile şcolare din teritoriu, precum e situaţia la Buţeni, Mireşti, Cărpineanca. „O situaţie neplăcută este şi la Logăneşti, Casa de cultură de aici nu funcţionează mai bine de 8 ani. Cu doi ani în urmă, primarul a efectuat proiectarea reparaţiei capitale a acestui edificiu, pentru care s-au investit 300 mii lei, dar reparaţia propriu-zisă nici pînă astăzi nu s-a efectuat, căminul cultural stînd fără geamuri şi uşi”, ne povesteşte Tudor Plăcintă. În raion avem o singură Casă de cultură ce se încălzeşte, la Hînceşti, care după o reparaţie capitală cu doi ani în urmă, a fost renovată şi conectată la gaze naturale. „Din păcate, în multe sate avem Case de cultură – clădire-tip, care ani în şir nu au fost supuse unor reparaţii, la Negrea, Mereşeni, Leuşeni, exteriorul şi interiorul cărora este jalnic şi neadecvat pentru organizarea unor spectacole sau sărbători, ceea ce ar trebui să pună în gardă autorităţile locale,” susţine şeful Secţiei cutură. Totodată, dumnealui a ţinut să menţioneze că actualmente sunt în proces de reparaţie cîteva edificii culturale, şi anume: căminul cultural de la Bratianovca (care nu a activat o perioadă îndelungată din cauza stării avariate, aceasta fiind la balanţa gospodăriei agricole), precum şi casele de cultură din Sărata Galbenă şi Bujor care se repară prin intermediul FISM. „Sume considerabile alocă anual şi primăria Voinescu pentru reparaţia şi întreţinerea căminului cultural din localitate. Orice investiţie în domeniul culturii e un pas spre îmbogăţirea spirituală a generaţiei noastre, deoarece cultura trebuie să perpetuieze devenind pentru naţiune un tezaur de nepreţuit”, a încheiat dl Tudor Plăcintă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu