luni, 20 decembrie 2010

Veşnică pomenire…

A fost odată Decembrie 1989….Da, a fost odată un decembrie însângerat, cu zăpadă ce n-a mai fost albă, ci înroşită de sângele celor ce au ales să moară pentru libertate şi demnitate. – „Vom muri şi vom fi liberi! – a sunat strigătul lor ca o adevărată chemare al luptă. O luptă care avea să ne aducă o eliberare, o descătuşare dintr-o robie chinuitoare. O libertate pe care nu am învăţat să o preţuim aşa cum s-ar fi cuvenit. O libertate care ar fi trebuit să ne oblige să nu uităm niciodată acel decembrie 1989! Din respect pentru cei ce au murit şi s-au jertfit atunci…
Este prea tristă tăcerea pe care o lăsăm să se aştearnă peste memoria acelor zile… Este prea trist că cei mai tineri nici nu ştiu ce s-a întâmplat atunci. Că nici nu au auzit, dar, mai grav, că nici nu li s-a spus. Că nimeni nu le-a povestit…. Că nu li s-au arătat locurile unde sângele a curs ca preţ de libertate…
Să nu-i uităm niciodată pe eroi!
Veşnică să le fie pomenirea!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu