Invazia sectelor. Evoluţia fenomenului sectant

Astăzi, există cu adevărat istoria sectelor. Și vorbim de sectă atunci când eroarea de credință, erezia organizată, are o activitate. Nu trebuie confundată istoria sectelor cu geneza și evoluția lor. Istoria este aceea care înregistrează faptele așa cum sunt sau ar trebui să fie, or, geneza trebuie cercetată și delimitată.
Sectele de acum, ,,moderne” și cu ,,credință nouă”, au același arbore genealogic: minciuna, falsitatea, dezordinea, ruptura și chiar crima, deoarece stăpânul lor ,,dintru început a fost ucigaș de oameni” (Ioan VIII, 44). De aceea, tot arsenalul răului își are originea în stăpânitorul întunericului cel mai din afară (Matei VIII, 12, Apoc.XX, 10)

Tinerii şi credinţa

Ce este credinţa? Biblia are multe de vorbit despre acest lucru. Domnul Iisus a spus: „Credinţa poate muta munţii!” Deci ea este o putere uimitoare. Mai spune Evanghelia: „Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd” (Evrei 11;1). Credinţa este singurul mod în care putem fi plăcuţi lui Dumnezeu. Deci până la urmă credinţa este o necesitate vitală pentru existenţa noastră fizică şi spirituală.

Sărbători „frumoase” - ca la moldoveni...

Chiar dacă suntem un popor cu tradiţii din cele mai frumoase, cu oameni talentaţi şi minţi iluminate, unele cusururi „ereditare”, probabil, ne dau, totuşi, de sminteală, scoţînd în evidenţă nişte incidente nefaste şi cazuri buclucaşe. Pînă a trece la subiectul propriu-zis, vreau să amintesc primul portret moral al poporului nostru moldovenesc pe care îl găsim în lucrarea lui Dimitrie Cantemir „Descrierea Moldovei”, la capitolul „Despre năravurile moldovenilor”.