Responsabilitatea socială a Mass-Media

·         Dicţionarul Explicativ al Limbii Române defineşte responsabilitatea drept “Obligația de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta și suporta consecințele; răspundere.”

Una dintre funcţiile mass-media este şi cea de responsabilitate socială. Responsabilitate socială, prin urmare, înseamnă obligaţia de a efectua un lucru pentru societate şi de a da socoteală de lucrul făcut în faţa societăţii. În definitiv, noţiunea de Responsabilitate socială a mass-media  ar însemna a face jurnalism pentru societate şi a da socoteală de jurnalismul pe care-l face ziaristul în faţa societăţii.

Situaţia mass-media din Republica Moldova, în prezent este cam la acest nivel: presa a devenit pluralistă, dar nu independentă. Liberă, dar nu independentă.

Jurnalismul de bună calitate e acel care îndeplineşte funcţiile sale fireşti: informează, educă şi recreează ori distrează consumatorul producţiei jurnalistice. Şi informarea, şi educaţia, şi recrearea beneficiarului tot prin informaţie se face. Informaţie în sens larg. Informaţie, care nu doar ştire înseamnă. De aici porneşte necesitatea calităţii informaţiei, care, la rândul ei, asigură calitatea jurnalismului. Este suficient ca jurnalistul să se ghideze în activitatea sa practică de aceste precepte teoretice, pentru a rămâne curat în faţa societăţii, pentru a se considera responsabil în faţa societăţii şi pentru a fi considerat responsabil de către societate.

Jurnalistul, pentru a-şi demonstra responsabilitatea ce o are faţă de societate,  are de făcut un singur lucru – să caute adevărul. Mai mult nu trebuie să facă nimic. Pentru un jurnalist, a informa obiectiv, veridic şi deplin despre tot ce se întâmplă în societate înseamnă patriotism, înseamnă respect şi dragoste pentru ţară şi pentru concetăţenii săi, pentru care lucrează.

Jurnaliştii sunt expresia societăţii. Sunt exponenţii societăţii. Jurnaliştii schimbă lumea! Jurnaliştii, nu politicienii. Pentru că rolul şi rostul jurnaliştilor e să pună informaţia în circuitul social. Inclusiv informaţia politicienilor. Fiecare om în parte, consumator de informaţie pusa în circuit acţionează conform informaţiei, de care dispun, pe care le-a livrat-o ziariştii. Şi toţi deopotrivă acţionează în dependenţă de informaţie. Jurnalistul schimbă fiecare om în parte, societatea în intregime şi lumea. O schimbă în bine ori în rău. Iată pînă unde merge responsabilitatea jurnalistului şi a mass-media în general.

Responsabilitatea socială este, deocamdată, doar noţiune pentru jurnalişrii din Moldova. Nu este o practică. Şi nici realitate. Spre nenorocul tuturor, inclusiv al jurnaliştilor, ca parte inevitabilă a societăţii, în faţa cărora sunt responsabili.

De ce  responsabilitatea socială este, deocamdată, doar noţiune pentru jurnaliştii din Moldova? Deoarece practicile moştenite din timpul comunismului au făcut ca politicieni şi partide politice să încerce în mod constant să influenţeze mass-media, în contextul în care persistă convingerea fermă că cine controlează informaţiile deţine puterea. Clasa politică, aceea care, de regulă, este obsedată de menţinerea puterii, „consideră mass-media nu ca un instrument foarte important, ci ca principalul instrument politic” (Goban-Klas, 1997).

Urmărind situaţia în care se află în prezent mass-media din Republica Moldova, se poate afirma că, mass-media au fost influenţate şi modelate de politică mai mult decât politica a fost influenţată şi modelată de mass-media.

Astfel, mass-media din Moldova s-au transformat într-o mass-media mai mult politică, decît informaţională şi mai mult politică, decît civilă.

Cele mai bune exemple în acest sens sunt canaleel TV şi Radio,  care continuă să fie sub controlul partidelor politice, persoanelor politice, care le utilizează şi abuzează de ele atât în timpul campaniilor electorale, cât şi în afara lor. Deşi ar fi exagerat să comparăm televiziunile de astăzi cu bastioanele de propagandă care erau în timpul perioadei de totalitarism, în majoritatea cazurilor, canalele Tv rămân în continuare un fel de „covoare roşii”, de vreme ce acoperă în totalitate protocolul şi informaţiile guvernamentale. Seamănă cu instituţii care ar putea fi numite „Ministere ale propagandei”. Ceea ce se observă în Moldova este utilizarea, întrebuinţarea greşită sau abuzivă a mass-media de către politicieni.

Există însă şi o altă tendinţă, care, la prima vedere, pare să reflecte o anumită independenţă. În unele cazuri, jurnaliştii pot scrie şi critica atât cât le place, însă fără să apară vreo reacţie, vreo declaraţie sau vreo schimbare notabilă. Astfel, posturile de televiziune PublikaTV şi JurnalTV, critică dur activitatea politicienilor, dar în acelaşi timp, din partea acestora nu vine nici o recţie.

Deci, oricît de responsabili şi-ar dori să fie jurnaliştii din Moldova, totuşi partea financiară domină şi ei, pentru un salariu care să le permită un trai decent, „aderă” la posturile TV şi Radio, afiliate politic.

Anna Casian – Musteaţă

Jurnalism European, anul II