Să nu lăsați mâna întinsă nici când vă dă, nici când vă cere!

 

Milostenia este ceva din Dumnezeul din tine! Milostenia nu este numai să dai din traistă. Milostenia este că accepți pe un om să stea lângă tine, fără să îl alungi în gând. Ai un coleg care are un necaz, trebuie să știi să-i faci o mângâiere, să-i descrețești fruntea. La sărac poți să-i faci o rugăciune scurtă: „Doamne, miluiește-l!”, dacă nu poți să-i dai că ești în tramvai și el este pe trotuar. Întrebarea se pune: cum ne este inima noastră în legătură cu suferința din jur?

A milostivi pe unul, pe altul, aici se arată că tu ești Hristos. Apoi nici nu știi că acela pe care îl ajuți poate să fie Hristos. El întinde mâna să-ți dea Împărăția Cerului și tu nici nu observi...

Frații mei, țineți minte: „cerșetorii sunt personaje biblice!”. Ai trecut pe lângă mântuirea ta așa de ușor! Și mai grozav – i-ai disprețuit! Cerșetorii nu pier niciodată. Fac sobor la margine de drum și împart ce s-a căpătat și zic: „Asta-i de la cutare. Pomenește-l, Doamne, întru Împărăția Ta!”  și are valoare. Să nu așteptați să-i întâlniți! Căutați-i, pentru că găsindu-i pe ei, te-ai găsit pe tine. Te-ai consemnat acolo, Sus. Nu te poate uita Mântuitorul când faci o milostenie.

Obișnuiți-vă să nu trăiți numai voi, să trăiți în toți care sunt cu voi. Să nu lăsați mâna întinsă nici când vă dă, nici când vă cere.

Ava Arsenie Papacioc, „Despre viața de familie și diverse probleme ale lumii contemporane”