Petrecerea sărbătorilor în familie, în comuniune,
într-o atmosferă pregătită cu grijă şi prin ambianţa căminului, dar mai ales
prin dragoste şi iertare reciprocă, toate altoite pe baza participării la
Sfânta Liturghie, este o sursă de sănătate pentru viaţa familiei şi creşterea
copiilor. Despre acestea în fragmentele următoare:
Duhul sărbătorii trebuie să se simtă în toate
Participarea familiei la sărbătorile bisericeşti
întăreşte legătura cu Biserica, formează ritmul vieţii interioare. Pentru copii
ele sunt un prilej de bucurie. Duhul de sărbătoare trebuie să se simtă în
toate: în aspectul îngrijit şi curat din casă, în organizarea mesei festive, în
îmbrăcăminte, în conţinutul rugăciunilor, dar, mai înainte de toate, în
frecventarea bisericii.
Masă
binecuvântată. Trebuie să conştientizăm şi să simţim în toate că este o
sărbătoare religioasă şi că această sărbătoare este un prilej de bucurie, nu de
a mânca ceva gustos, sau, şi mai rău, de beţie. În astfel de zile, înainte ca
întreaga familie să se aşeze la masă, nu se citesc rugăciunile obişnuite, ci se
cântă troparul şi condacul sărbătorii respective.
Retrăirea evenimentelor. Când se sărbătorea Paştele
vechi-testamentar, capul familiei obişnuia să povestească copiilor istoria
acestei sărbători şi ce a însemnat pentru evrei scăparea lor din robia
Egiptului. Pentru o familie ortodoxă este important dacă Paştile şi Crăciunul,
şi dacă se poate şi celelalte sărbători, sunt petrecute nu doar cu mese
festive, ci şi cu lecturi din literatura duhovnicească sau discuţii. Aceasta este
important nu numai pentru copii, dar şi pentru cel care întreţine discuţia sau
citeşte. Astfel, persoana respectivă are posibilitatea să formuleze şi să
mediteze asupra anumitor idei, să conştientizeze însemnătatea sărbătorii.
Toate sărbătorile trebuie trăite în sens duhovnicesc.
Hristos S-a născut într-o anume zi şi într-un an, dar sărbătorile sunt
evenimente care se repetă, ciclic. Iată de ce cântările Bisericii sunt la
timpul prezent: „Hristos Se naşte, măriţi-L!”, „Fecioara astăzi pe Cel mai presus
de fiinţă naşte…”; „Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase; astăzi mă
ridic împreună cu Tine, Cel ce ai înviat.”
Cu trecerea anilor, evenimentele istorice au pierdut
din sensul lor şi s-au uitat, rămânând doar în memoria istoricilor. Însă
evenimentele asimilate de Biserică capătă un sens etern, care este retrăit şi
redescoperit în fiecare an.
Înfrumuseţarea atmosferei
Cum ar trebui să fie sărbătorile bisericeşti acasă şi
cum se poate crea o atmosferă de sărbătoare?
Este foarte important ca ciclul vieţii familiale să
corespundă cu cel al anului bisericesc, pentru a rezona cu ceea ce se întâmplă
la biserică. De aceea, chiar dacă veţi participa la sărbătoarea Schimbării la
Faţă (în Postul Adormirii Maicii Domnului) prin sfinţirea merelor, dar acasă se
va mânca oricum cotlet de porc, sau dacă în timpul Postului Mare aveţi rudenii
care îşi serbează ziua de naştere, iar dumneavoastră încă nu aţi învăţat să vă
abţineţi de a merge la astfel de evenimente în post şi mergeţi, suferind ispite
şi căderi, atunci se produce o ruptură.
Trăirea bucuriei bisericeşti acasă poate începe de la
cele mai simple lucruri: înfrumuseţarea acesteia cu sălcii la Florii, sau cu
flori la Paşti, sau cu candele aprinse. Legat de candele, se poate schimba
culoarea lor în funcţie de perioada liturgică a anului (roşii în post, galbene
sau albe la sărbători). Copiii vor ţine minte cu bucurie astfel de schimbări în
casă. Ne putem aminti din cartea „Vara Domnului” cu ce sentiment de bucurie
mergea micul Serioja să aprindă candelele în biserică, tatăl lui cântând în
acele momente „Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui…” sau alte
cântări bisericeşti. Ne putem aminti şi că, odinioară, în anumite perioade sau
sărbători se făceau copturi speciale, de exemplu de sărbătoarea celor 40 de
Mucenici din Sevastia. La fel, de sărbători lumea se îmbrăca altfel decât în
zilele de rând.
Cu cât vom
aduce schimbările anului bisericesc şi la noi în casă, cu atât se va micşora şi
distanţa dintre noi şi Biserică, iar aceste lucruri se vor întipări în minţile
şi inimile noastre şi ale copiilor.
Ortodoxia.md
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu