Fărâme de suflet - Milostenia

Textul ce va urma nu-mi apartine. Eu il selectez din "Farame de suflet" de Aurelian SIlvestru. S-ar putea ca multi, in special cei din Romania(cred), sa nu aiba acces la aceasta carte. Totusi o consider foarte buna si o sa public o serie de texte/fragmente selectate de aici. Ceea ce urmeaza este un fragment din "Milostenia".

"Invata-l pe copil sa fie bun, inainte de a-l invata sa fie talentat! Invata-l sa dea, inainte de a cere. Nu neaparat sa dea "camasa de pe sine", ca sa para milostiv. Conteaza nu sa para, ci sa fie cu adevarat si sa se bucure ca este de folos cuiva.

Suntem milostivi abia atunci cand ne bucuram de binele pe care l-am facut.

- Zadarnic veti deschide lazile voastre cu bani, daca nu veti deschide, mai intai, inimile voastre catre cei care asteapta sa fie ajutati, afirma J.J. Rousseau. Bolnavii si nenorocitii au nevoie mai mult de mangaierea, decat de punga voastra!

A savarsi unact de milostenie inseamna a da dovada de dragoste fata de cel apropiat. Uneori, o mica atentie, o consolare, o vorba buna sau un gest de caritate valoreaza mai mult decat un car cu bani.

Traditia crestina pastreaza nenumarate marturii despre acest subiect...

Se spune ca odata, langa o cetate care a scapat cu bine dintr-un lung asediu, aparatorii ei au inaltat o manastire, pe care localnicii s-au angajat s-o finiseze. Lume de peste lume a prins a veni cu tot felul de podoabe, bani si lucruri scumpe, ca sa capete statut de ctitor al acelei manastiri.

Orbiti de ipocrizie, unii dintre bogatasi isi scuturau cu fala pungile pe care vroiau sa le doneze manastirii. Doar o batrana amarata si bolnava statea retrasa deoparte si urmarea cu jale acea parada ieftina a vanitatii. Ar fi dorit si ea sa dea macar ceva-ceva pentru locasul sfant, dar nu avea nici un ban, nici aur, nici matasuri...
Tocmai atunci, un car incarcat cu bogatii s-a apropiat de locul unde statea ea. Stapanul carului lovea necrutator cu biciul inboii care se opinteau sa urce dealul. Ei, insa, erau lihniti de foame si sete. Nu mai aveau putere sa duca cele adunate pentru manastire. In fata portii, s-au impleticit si au cazut cu botul pe tarana.

Infuriat, stapanul a prins a-i bate si mai tare.

- Inceteaza! l-a oprit batrana. Nu vezi ca au nevoie de odihna?

Luptand cu propriile sale boli si slabiciuni, ea a dat fuga la izvor si le-a adus putina apa, apoi a rupt un brat de iarba" proaspata si l-a pus xu milostenie in fata bietelor animale.

A doua zi, cand ingerii au dezvelit placa de marmura cu cei mai importanti ctitori ai manastirii, in capul listei era daltuit numele acelei batrane."