Descrierea Moldovei - la 296 de ani

În această lună, lucrarea lui Dimitrie Cantemir, „Descrierea Moldovei”, împlinește 296 de ani.
Astfel, la 2 martie 1716 a ieșit de sub tipar lucrarea “Descriptio Moldaviae” a lui Dimitrie Cantemir. La rugămintea Academiei din Berlin, Cantemir,  în anii 1715-l716, scrie în limba latină opera sa ştiinţifică fundamentală “Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae” (“Descrierea stării antice şi prezente a Moldovei“).
La elaborarea acestei lucrări, autorul s-a folosit de monografia “De neamul moldovenilor” a lui Miron Costin, de lucrările acestuia – “Poema polonă”, “Cronica polonă”, cît și de izvoare străine. Desigur, s-a bazat și pe propriile observaţii.
Partea întîi, geografică, cuprinde descrierea minuţioasă a reliefului, regnului vegetal, animal. Rîurile Dunărea, Nistrul, Prutul constituie artere comode pe care produsele pămîntului Moldovei: lemn pentru construcţii, ceară, miere, grăsimi, blănuri, piei netăbăcite, grîne, sare, silitră, se exportau în alte ţări.
În partea a doua, Dimitrie Cantemir descrie în cunoştinţă de cauză organizarea social-politică a Moldovei pe care o cunoştea: confirmarea domnilor, ceremonia înscăunării ş.a., trădînd lipsa de documentare privind epocile anterioare. De o mare valoare istorică sînt informaţiile lui privind componenţa etnodemografică a Moldovei din epoca sa.
Pentru istoria culturii şi a limbii moldoveneşti, pentru geneza moldovenilor de o deosebită însemnătate sînt compartimentele din partea a treia a “Descrierii Moldovei”, în mod deosebit capitolele “Despre limba moldovenilor”, “Despre literele moldovenilor”.
Examinînd diferite aspecte: fonetice, lexicale, gramaticale ale limbii moldoveneşti, Dimitrie Cantemir este primul care menţionează deosebirea limbii vorbite de moldoveni de cea folosită de valahi. Acesta evidenţiază calităţile limbii moldoveneşti, situînd-o pe primul loc, aşa cum a făcut şi Miron Costin: „Locuitorii Valahiei şi Transilvaniei au aceeaşi limbă ca şi moldovenii, dar pronunţia lor este mai aspră... Ba au mai introdus chiar cîteva cuvinte necunoscute moldovenilor, pe care în scris le ocolesc cu totul. Ei urmează atît limba cît şi ortografia moldovenească (Moldavicam et linguam et orthographiam sequuntur), recunoscînd prin aceasta că moldoveneasca (moldavicam sua) este mai curată decît a lor, chiar dacă antipatia dintre moldoveni şi valahi (Moldavos et Valachos) îi împiedică să spună deschis acest lucru”.
Dacă Descrierea Moldovei „este cea dintîi scriere ştiinţifică a unui moldovean” consacrată Moldovei, atunci compartimentul “Despre limba moldovenilor” si “Despre literele moldovenilor”, constituie primele studii ştiinţifico – filologice, scrise de un moldovean, despre limba şi grafia moldovenilor.
ANNA Casian – Musteață