Un mic Hristos

E bine în metroul din Moscova – poţi întâlni oricând cerşetori, muzicanţi şi alţi sărmani, prieteni ai lui Hristos. Mereu ai posibilitatea de a-l ajuta pe cineva. La noi în Reazan, nu e aşa. Toţi cerşetorii sunt în văzul nostru şi viaţa lor e ca o carte deschisă pentru toţi. Aceasta e un fost medic, şi e greu de înţeles de ce o face, cealaltă de mică ignoră posibilitatea de a munci. Alţii câţiva sunt demult înrobiţi de patima beţiei, dar iată la bătrânele care stau în piaţa Teatrală e păcat să nu le dai măcar ceva. În Moscova nu e aşa, mereu poţi întâlni un frate, la vederea căruia, mâna singură face o mişcare către buzunar.

Călătoresc cu metroul şi e cam ciudat că nu am întâlnit azi nici unul dintre ei. Nici viorişti, nici bătrânele.

Stau aşezat şi încerc să ascult cuvintele Psaltirii. Gălăgia pe care o face trenul, mă împiedică să desluşesc toate cuvintele auzite din căşti, dar cel puţin şi nici gândurile prosteşti nu-mi ocupă mintea. Brusc aud că tuşeşte un copil. Privesc, sunt două fetiţe. Una de vreo opt anişori, care seamănă mult cu o veveriţă. Altă – de cel mult – 12, are în mâni un acordeon. Faţa celei mai mari e puternic zgârâiată, păstrând totodată şi urmele gerului de afară.  CERŞETOARE!

În nişte costumaşe de blugi , încă fără pecetea răului pe chipul lor, seamănă atât de mult cu copilaşii de acasă. Au început a interpreta o melodie. Tot chipul micii interprete te făce să crezi că e la un concert de dare de seamă la o şcoală muzicală. Un chip senin şi pătruns de muzică. Mă privesc de parcă sunt copiii mei.

Cu o seară înainte tocmai privisem o emisiune despre cerşetorii din străzile Moscovei.  Se relata despre sortarea şi trimiterea acestor copilaşi la muncă de ceceni şi georgieni.

Dar m-am gândit, FIE ŞI AŞA!

Acolo toţi sunt nişte nemernici, beţivi şi hoţi.

Dar meditez, CINE SUNT EU?

Se spunea, că nu se poate să le dăm bani: oricum vor fi luaţi de alţii şi că banii doar vor servi pentru aceleaşi patime.

Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.

Aud un glas din inimă :I-AI DAT CEVA MICULUI HRISTOS!

Şi mi s-a făcut atât de milă de aceşti copii, şi de toţi ceilalţi, pe faţa cărora azi este cel puţin acest zâmbet, dar mâine…Şi o picătură fierbinte mi s-a strecurat pe obraz, dar am închis ochii ca să nu vadă nimeni. Încă mai simţeam pe obraz locul acelei picături, că ca prin ceaţă am observat vă în faţa mea plânge o mătuşă. E dureros…

Am ajuns acasă, iar acolo, zâmbindu-mi gingaş, stă şi croşetează un pisoi Sonea.

Traducere Natalia Lozan

Articol apărut în original pe siteul

www.pravmir.ru