Fotograful belgian, Frieke Janssens, a creat 15 fotografii cu copii, îmbrăcaţi ca adulţi, scoţând fum de ţigară pe gură şi pe nări, într-o colecţie intitulată „Frumuseţea unei adicţii urâte." Acesta este doar unul dintre exemplele tulburătoare de exploatare a copiilor în mass-media. Deşi pozele scot în evidenţă mai degrabă partea sofisticată şi atrăgătoare a fumatului, fotograful crede că ele au capacitatea de a avertiza împotriva efectelor nesănătoase ale acestui obicei. „Fumătorii adulți sunt o normă socială, așa că am vrut să concentrez atenția privitorului asupra fumatului în sine. Am crezut că a vedea copii care fumează ar avea un impact suprarealist și i-ar obliga pe fumători să se concentreze pe actul fumatului, şi nu pe persoana care fumează", spune Janssens. Însă chiar titlul pe care l-a dat colecţiei de poze - „Frumuseţea unei adicţii urâte" - sugerează că până și artista s-a concentrat mai degrabă pe copiii aleși să apară în fotografii, decât pe fumat în sine.
Pentru a realiza pozele artista a folosit beţe incandescente, precum cele parfumate, sau bucăţi de cretă şi a folosit lumânări ca să creeze fum.
Deşi intenţia fotografului este de a expune vulgaritatea fumatului, folosindu-se de copii cu vârste cuprinse între 4 şi 9 ani, care în alt context sunt simbolurile inocenţei şi purităţii, efectul este mai degrabă de revoltă şi dezgust faţă de rezultatul final. Ideea inedită de a pune copii în această circumstanţă i-a adus totuși aprecierea unui critic de artă belgian.
Dacă părinţii belgieni nu au nicio problemă să îşi vadă copiii trăgând din trabuc, nici părinţii englezi nu au nicio problemă să îşi înscrie copiii în tot felul de emisiuni de tip reality-show.
Postul de televiziune britanic Channel 4 a fost acuzat în 2009 că exploatează copiii pentru rating, cu un show denumit „Boys and Girls Alone", creat după modelul Big Brother, protagonişti fiind 10 fete şi 10 băieţi, cu vârste cuprinse între 8 şi 11 ani.
Producătorii reality show-ului au declarat că emisiunea a fost făcută pentru a observa dacă copiii se pot descura singuri, în diferite situaţii.
De la începutul show-ului situaţia a scăpat total de sub control. Bătăile între băieţi au devenit un lucru obişnuit, iar unul dintre aceştia şi-a ameninţat un coleg cu un cuţit. Pentru că nu au putut să se gospodărească singuri, copiii au început să mănânce numai produse de tip fast-food şi dulciuri.
După trei zile, copiii au început să plângă în hohote, realizând că viaţa în jungla Big Brother nu este simplă şi au implorat să fie lăsaţi să plece acasă.
Deşi părinţii aveau libertatea să îşi retragă copiii din emisiune în orice moment, ei nu s-au înduplecat la plânsetele copiilor. Un băiat de 9 ani a început să se dea cu capul de pereţi când părinţii au refuzat să îl ia acasă.
Conform reprezentanţilor Channel 4, părinţii nu au primit bani pentru participarea copiilor, doar li s-a acoperit cheltuiala cu deplasarea şi alte nevoi.
La câteva săptămâni după acest scandal mai mulţi psihologi au atacat BBC pentru emisiunea „Who Wants To Be A Superhero?", în care 7 băieţi şi 6 fete erau umiliţi în public episod după episod.
Fiecare copil a trebuit să personifice un super erou inventant, cu miza că ultimul rămas ar fi fost ilustrat într-o revistă de benzi desenate.
Copiii începeau să plângă de fiecare dată când erau criticaţi de judecători sau daţi afară din concurs. Psihologii şi-au exprimat îngrijorările asupra efectelor pe termen lung cu care s-ar alege copiii în urma acestei emisiuni.
„Nu cred că este bine să te foloseşti de emoţiile copiilor pentru distracţia altora", a spus dr. Elizabeth Dark, un psiholog din Londra.
Dr. Katie Adolphus, psiholog pentru copii a completat: „adulţii care au participat în emisiuni de tip reality show au recunoscut că nu ştiau în ce se bagă. Cu atât mai greu îi este unui copil să ştie."
Dar atât părinţii cât şi reprezentanţii BBC au încredere în copii când spun că „emisiunea a fost distractivă şi ne-am simţit bine."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu