Singurul steag de pe vremea lui Ştefan cel Mare, ajuns până în zilele noastre, a fost adus, astăzi, 24 august, la Chişinău. Relicva, aflată în proprietatea României, a fost expusă la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie, unde va putea fi admirată până pe 12 septembrie. În tot acest timp, peste o mie de poliţişti vor asigura paza drapelului. Pentru aceste servicii, din bugetul de stat se vor cheltui aproximativ 300 de mii de lei.
Drapelul lui Ştefan cel Mare a fost adus în Moldova cu o aeronavă militară. Presa nu a avut acces pe Aeroportul Internaţional Chişinău în momentul aterizării avionului. Steagul a fost escortat, în condiţii de securitate maximă, până la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie, unde este păzit de persoane înarmate, cu cagule pe cap.
“Sunt luate măsuri de securitate sporite, fiindcă acest lucru este prevăzut de contractul pe care l-am semnat noi cu partea română”, a declarat Gheorghe Postică, viceministrul Culturii.
Ambasadorul României la Chişinău, Marius Lazurcă, a apreciat evenimentul şi a spus că acest drapel simbolizează solidaritatea românilor de pretutindeni.
“Originalul stindardului lui Ştefan cel Mare, un obiect despre care putem spune cu certitudine că a trecut prin mâinile marelui voievod, este un simbol al unităţii tuturor românilor, din dreapta şi din stânga Prutului”, a menţionat Marius Lazurcă, ambasador al României la Chişinău.
Exponatul este o broderie bizantină realizată în secolul al XV-lea, care îl înfăţişează pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, socotit un simbol al biruinţei militare. Iconografia şi încadrarea cronologică a piesei au creat iniţial confuzia că ar fi vorba despre un steag de luptă al voievodului Ştefan cel Mare, dar absenţa stemei Moldovei, caracteristică stindardelor militare, nu susţine ipoteza amintită. Steagul liturgic are dimensiunile de 1,24 metri x 0,95 metri.
Broderia îl înfăţişează pe Sfântul Gheorghe aşezat pe un tron, având tălpile sprijinite pe un balaur înaripat, cu trei capete. Pe steag sunt brodate două inscripţii – una în limba slavonă, cu o rugăciune a domnitorului Ştefan cel Mare către Sfântul Gheorghe, şi alta în limba greacă – “Sfântul Gheorghe din Ca[p]padocia” – care nu pomeneşte însă faptul că steagul ar fi fost dăruit de Ştefan cel Mare unei mănăstiri de la Athos, aşa cum se obişnuia în epocă.
În primăvara anului 1917, pe când România se afla în război, prin efortul consulului general al României la Salonic, G. C. Ionescu, şi cu ajutorul generalului francez Maurice Sarrail, comandantul armatelor aliate din Salonic, Regatul Român a recuperat acest preţios obiect de la Mânăstirea Zografu de pe Muntele Athos.
Sursa: www.publika.md www.realitatea.net
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu