Singurătatea – fiară turbată

Singurătatea rupe din mine

Bucată cu bucată

Ca un animal de pradă

Însetat de sânge proaspăt.

Mi-a sfâșiat tălpile

Dornice să sărute pământul

Și brațele ce cuprindeau cândva

Cu pasiune și căldură.

Mi-a supt ochii cu tot cu lacrimi

Încât nu mai văd lumina.

Privesc totul prin prisma amărăciunii

Și sfințenia din mine seacă odată cu sufletul.

Singurătatea-mi roade inima

Cu sălbăticia unei fiare turbate,

Iar durerea infernală

Mă pătrunde și mă posedă.

Ea soarbe din mine

Picătură cu picătură

Creierul amorțit de spaimă,

Prefăcându-mi existența în delir.

http://avevictrix.wordpress.com