VÎRSTELE...

Miros de bagaje- un răsărit de cer desculț…

împachetate vîrstele

mai îmbracă și azi opusul timp.

Cîrpite și colorate le pui pe tine…

și alergi…VÎRSTELE...

cîștigi cursa și le aștepți la finiș.

Geometrice nopți cu unghiuri de-amintiri…

le creionezi în teoreme…VÎRSTELE,

atîtea laturi într-un singur punct!

Interior renăscător de-acel mănunchi de primăveri,

plutesc  în sufluri romanițe,

și tu zbori aripa copilului de VÎRSTE.

Nemărginită... întinderea de cîmpuri verzi-

în pagini, uscate flori de toamnă

semințe scuturate-nmuguresc.

Și te pitești în brațul cald de VÎRSTE,

cu plapuma pe umerii de ani

te-ntorci lîngă cuvînt de mamă.

Pasu-ți înfipt în veșnicia ce-ai crescut,

în forme de perfecțiuni pășește

și-și apără un drept al timpului nescris.

În mijlocul de măr, ascuns la umbre de grădină

bate un timp, 

cu-același gust.

VÎRSTE...în care ...............

mIROS dE bAGAJE...- 20 iunie...

P.S.:

Pasionat de ceasuri cu cercurile lor,

spune-mi:

- Cît costă o rotație în jurul timpului?

Diana Istrati