Nu te teme, crede numai

Fiecare dintre noi are temerile şi fricile sale. În depedenţă de vârstă, sex, statut social, dar cu atât mai mult de propria credinţă. Cel sărac se teme că nu va avea ce să pună pe masă copiilor săi, cel bogat că revenirea crizei economice îi va risipi agoniseala. Fetele tinere se tem că nu-şi vor mai găsi ursitul, iar femeile căsătorite că vor păţi ceva copiii sau soţii. Bărbaţii se tem de insucces şi imposibilitatea să facă faţă vieţii actuale şi cerinţelor ei (sper să nu fiu învinuită că am adaugat printre grijile femeilor cele ale familiei, şi ale barbaţilor cele de carieră, dar deobicei acesta ar trebui să fie un lucru firesc, chiar dacă şi femeile au serviciu, carieră). Viaţa contempărană ne aduce noi griji neexistente altădată, noi boli, produse, care tot mai puţin au ceva din ceea ce e natural şi tot mai mult realizări ale industriei chimice. Peste care vine îngrijirea despre încălzirea globală, poluarea atmosferei, găuri în stratul de ozon, şi toate ce ţin de ecologia planetei noastre multpătimite. Se mai întâmplă că pentru multitudinea păcatelor noastre Dumnezeu ne mai trimite cutremure devastatoare, sau ani de secetă urmaţi de alţii în care ploaia nu mai conteneşte. Mai sunt unii dintre noi care au frică de extratereştri şi OZN-uri, apoi de magie şi vrăji. Cu vârsta se adaugă frica de tot mai multe boli, de bătrâneţe şi în sfârşit mai este şi frica de moarte. Deci dacă medităm mai bine, fiecare dintre noi poate să aibă nu zeci, dra chiar mii de frici. Să nu vă pară o cifră exagerată, dacă cineva cu adevărat ar încerca să vadă câte lucruri îl fac pe om să se teamă de posibilitatea petrecerii lor, cred că ar număra chiar şi mai multe. Am menţionat la început unul din factorii care ne influenţează aceste frici: este propria credinţă. Nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îţi dau tărie şi te ocrotesc şi dreapta Mea cea tare te va sprijini. Dacă cu adevărat ne-am lăsa în grija Domnului, foarte multe din aceste griji şi temeri şi-ar pierde sensul. Dacă am îmţelege că toate se întâmplă cu voia Domnului, nu ne-ar înspăimânta foarte multe. Şi care nu ar fi desfăşurraea evenimentelor, ar trebui doar să încercăm să le primim pe toate ca pe preasfânta Voia Domnului. Desigur că nu e un îndemn spre pasivitate şi o aşteptare. Dar doar spre o acţiune "liniştită" că noi trebuie să facem doar ceea ce trebuie. Ceea ce trebuie şi la ce se aşteaptă Domnul de la noi. Iar în rest să ne punem toate speranţele, credinţa, nădejdea către Dumnezeu. Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? Nici o temere, nici o spaimă nu trebuie să existe în viaţa noastră, sau chiar dacă şi există să nu o prevaleze pea frica de a nu fi plăcuţi Domnului, de a ieşi din Legea şi porunca sa. Cu acestă frică ar trebui să ne trezim şi ea să ne fie şi printre ultimile gânduri înainde de a adormi. Oare câte lucruri neplăcute, ba chiar şi urâte am făcut şi azi față de Dumnezeu, oare cu câte am reuşit să-l supăr... Şi atunci când noi vom depune efort pentru a fi placuţi Domnului, nu vom rămâne nici noi nerăsplătiţi. Şi de fapt dacă am încerca să observăm, cu cât mai multe temeri, frici avem, cu atât mai puţină încredere avem în Dumnezeu şi deci cu atât mai mult ne îndepărtăm de la El. Căci fiecare dintre ele trezeşte o neîncredere, o şovăială şi o abatere de la credinţă. Are grijă Dumnezeu de fiecare copil al Său. Doar vrea să avem credinţă sau măcar să tindem spre ea şi să i-o cerem. Cei săraci şi lipsiţi caută apă, dar nu o găsesc; limba lor este uscată de sete, Eu, Domnul lor, îi voi auzi; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi! Pe dealuri înalte voi da drumul la râuri şi la izvoare în mijlocul văilor, pustiul îl voi preface în iaz şi pământul uscat în pâraie de apă!  Nu trebuie să ne temem că nu ni se va îndeplini o oarecare dorinţă sau că se va întâmpla exact aşa "cum bănuiam", adică nu vom reuşi, nu vom avea, nu ne va merge... De va fi anume aşa, atunci să încercăm să depăşim acestă sitaţie cu credinţa că anume această desfăşurare a sitauţiei este mai favorabilă pentru mântuirea noastră. Nu pentru succes, reuşită sau prosperare, dar anume pentru mântuire. Nu trebuie să ne înspăimânte posibilele cataclisme materiale, sau faptul că ziua de mâine poate fi ultima, atât pentru fiecare dintre noi, cât şi pentru întreaga oamenire. Dar iată faptul cum ne va găsi acestă zi ar trebui să ne puie pe gânduri. Natalia Lozan Ortodoxia.md