Exisă în prezent ştiinţa selecţionării, ordonării şi ierarhizării valorilor – axiologia, cu alte cuvinte, ştiinţa care scrie tabla valorilor, construieşte scara valorilor, proclamă ierarhia valorilor. Aceasta ştiinţă ajută foarte mult la înlăturarea confuziilor, la aprecierea bunurilor - pe care ni le oferă spiritul, lumea şi viaţa, la formularea unei concepţii sănătoase, obiective şi clare, despre spirit, lume şi viaţă.
Sunt o mulţime de bunuri pe care omul le foloseşte, cărora le dă un anumit preţ, în dependenţă de calitatea lor, le atribuie o valoare şi le aşează într-un sistem de valori.
Cele mai obişnuite bunuri, considerate valori, sunt acelea pe care ni le dăruieşte pămîntul: hrana, îmbrăcămintea, averea cîştigată prin muncă. Toate acestea formează valorile economice. Alte valori sunt cele vitale: sănătatea, forţa, frumuseţea, vitalitatea sau capitalul biologic uman. Sunt şi valori politice: legile, aşezate de puterea statală; valori estetice: creaţiile şi bogăţiile tuturor artelor; valori ştiinţifice şi filosofice: operele vaste ale spiritului cercetător, descoperitor, îndrumător. Un rol deosebit îl au valorile morale: virtuţile, poruncile şi datoriile; valorile religioase: principiile după care se orientează raporturile dintre Dumnezeu şi oameni. Într-o societate normală şi sănătoasă valorile morale şi spirituale sunt cele care primează în faţa celor materiale, nu că acestea din urmă n-ar fi la fel de importante, dar din simplul motiv ca se pot valorifica cele materiale doar prin cimentarea celor spirituale.
De unde vin aceste valori? Care este geneza lor? Nimeni nu poate spune, din simplul motiv că nicăieri nu poate fi găsit momentul inventativ al unei clase de valori. Oricît de adînc am coborî în istorie, în istoria culturii îndeosebi, nu aflăm nici o epocă în care omul să nu fi dorit şi să nu fi găsit utilitatea, vitalitatea, legalitatea, puterea politică, adevărul, frumosul, binele şi sacrul ca nişte valori permanente ale conştiinţei lui.
“Pentru a ne da seama de structura şi ierarhia valorilor, trebuie să cercetăm mai întîi care sunt criteriile după care se poate face o grupare a valorilor. De la bun început trebuie să ştim că valorile au un suport personal, altele au un suport real, unele au suport material, altele au suport spiritual, unele sunt aderente, iar altele sunt libere. De pildă, sănătatea, iubirea şi toate virtuţile au un suport sau temei personal, pentru că se pot atribui numai persoanelor şi niciodată lucrurilor reale; banii şi averile au un suport material; operele de artă şi ideile religioase au un suport spiritual; valorile estetice sunt aderente, adică nu pot fi înlocuite, nu pot fi modificate şi exprimate decît în conformitate cu suportul lor; valorile teoretice, adevărurile ştiinţifice şi filosofice, pot fi exprimate şi prin cuvinte şi mijloace variate, de aceea se spune că sunt libere.”
Valorile se înlănţuiesc unele cu altele,nu numai cu suportul lor. O valoare poate fi reală sau personală, materială sau spirituală, mijloc sau scop, integrabilă, neintegrabilă, liberă sau aderentă faţă de suportul ei concret.
Identificarea şi ierarhizarea bunurilor spiritului, care sunt valorile culturii – este o veche problemă a gîndirii omeneşti. De cînd există reflecţia s-a pus şi întrebarea: care sunt bunurile supreme, valorile maxime şi optime ale vieţii? Răspunsurile sunt diferite.
Odată cu ivirea creştinismului, lumea şi filosofia valorilor ni se descoperă într-o nouă lumină. Religia creştină face deosebire clară între valorile absolute şi eterne, care sunt cele moral – spirituale şi între valorile relative şi trecătoare, care sunt cele materiale.
Marii gînditori care s-au ocupat de structura şi ierarhia valorilor, cu puţine excepţii, merg pe linia concepţiei creştine. Fichte, consideră că valoarea supremă este datoria morală, după Schelling – artele, după Hegel - filosofia, ştiinţa şi statul, după Marx – economicul, după Nitzsche – supra-omul, care răstoarnă toate valorile consacrate. După Wiendelband – întemeietorul filosofiei valorilor, valorile religioase se suprapun peste valorile etice, estetice şi filosofice. El consideră că binele, adevărul şi frumosul devin sacre, cînd sunt raportate la o realitate supranaturală. Viaţa omului are rostul să coboare valorile din sfera idealului în sfera realului. Astfel, prin realizarea valorilor se crează cultura.
“Dupa Max Scheler scara valorilor are următoarele patru trepte de jos în sus:
1. Valorile agreabilului, care contrastează cu cele ale dezagreabilului, ca plăcerea cu durerea. Aceste valori se referă la natura senzorială.
2. Valorile vitale, care suprimă opoziţia dintre nobil şi vulgar.
3. Valorile spirituale, care se impun cu o putere care duce pînă la sacrificiul valorilor vitale şi se reliefează iarăşi prin contrast: frumosul cu urîtul, dreptul cu nedreptul, adevărul cu minciuna.
4. Valorile sacrului, valorile divinului sau valorile religioase, care sunt superioare tuturor celorlalte valori şi se sesizează prin iubire. Ele nasc în suflete stare de bucurie, credinţă şi ardoare sfîntă.”
Toate valorile presupun un principiu unic, un spirit infinit şi personal, adică existenţa lui Dumnezeu. Fără acest fundament valorile sunt cu neputinţă, deoarece numai un principiu universal valabil poate asigura valori universal valabile.
Trebuie să ţinem seama cînd vrem să stabilim ierarhia valorilor de faptul că:
1. Nu toţi gînditorii sunt de acord în privinţa valorilor. Părerile şi sistemele lor uneori sunt tot aşa de variate ca şi concepţiile filosofice la care au aderat.
2. Ori de cîte ori gînditorii – şi acesta este cazul majorităţii lor – s-au putut ridica de la judecata unilaterală pînă la o privire obiectivă a problemelor pe care le ridică sistemul şi filosofia valorilor, ca să stabilească o ierarhie a valorilor cît mai completă şi adevărată, au găsit în valorile religioase cele mai multe dovezi de superioritate.
3. Valorile nu sunt izolate în cultură, ele se influenţează, se întrepătrund. Cînd predomină valorile spirituale, avem o epocă de prosperitate culturală şi invers, cînd predomină materia, spiritul tînjeşte.
După cum poate fi observat, valorile morale - spirituale şi cele religioase, se află în fruntea scării, pentru că omenirea nu poate trăi fără acestea decît în stare de animalitate. Oameni de omenie nu putem fi fără Dumnezeu, credinţă şi neam. Credinţa în Dumnezeu este o necesitate ştiinţifică, logică şi psihologică, nu numai religioasă. Nu putem concepe lumea fără Dumnezeu, după cum nu putem concepe efectul fără cauză. Noi credem în Dumnezeu şi de aceea credem şi în om – valoarea numărul doi după Dumnezeu. Nu putem defini omul şi nu putem înţelege valoarea lui fără să apelăm la luminile creştinismului. În păgînism omul este sclav sau tiran, o fiinţă care se poate vinde şi omorî, deci ca un obiect fără o valoare deosebită. În lumina Evangheliei omul are o valoare excepţională. Un singur suflet cîntăreşte mai mult decît valoarea şi greutatea lumii întregi (Matei, 8, 35 – 37).
În ierarhia valorilor religioase, după Dumnezeu urmează omul, în slujba căruia stau toate valorile: religiile, artele, ştiinţa, filosofia, toate bunurile pămîntului, ale culturii şi civilizaţiei. Altă valoare creştină este Biserica, aşezămîntul divin al mîntuirii omului, mare putere care învinge răul din lume şi face vădită forţa spiritului.
Nu putem vorbi despre cultură, fără să vorbim despre spiritualitate, nici de spiritualitate fără să vorbim despre Biserică – puterea care cultivă şi consacră spiritualitatea şi cultura. Din cultul religios se naşte cultura morală, viaţa după voile şi legile lui Dumnezeu. Viaţa noastră este ca şi a Samarinencei, a Magdalenei, a lui Petru şi a lui Pavel înainte de convertirea la creştinism: o viaţă rătăcită, greşită, decăzută. Iată de ce noi, creştinii, nu putem gîndi şi vorbi de cultură fără religie şi de morală fără de cultul Bisericii. Între cultură şi religie, între morală şi cult, este aceeaşi legătură organică vie, ca între rîu şi izvor, între lumină şi soare.
Valorile culturale, estetice, istorice, juridice şi etice, prin cele moral - spirituale îşi află sensul, forţa şi unitatea. Valorile istorice se distrug şi se pierd cu cea mai mare uşurinţă acolo unde nu mai funcţionează conştiinţa morală şi religioasă. Valorile juridice sunt legile pe care statul le impune societăţii, cu scopul de a reglementa drepturile şi obligaţiile cetăţenilor. Într-o lume fără de principii etice şi morale, legile juridice nu mai au nici o putere. Valorile moral – spirituale ridică omul deasupra legii, îl fac liber, independent de orice rău, de orice infracţiune. Valorile ştiinţifice în mîinile oamenilor iresponsabili, lipsiţi de conştiinţa religioasă, pot deveni mijloace de distrugere. Creştinismul a creat o cultură etică, fără de care invenţiile şi descoperirile ştiinţifice aduc omenirii mai multă durere decît bucurie. Valorile moral - spirituale eticizează valorile ştiinţifice şi în felul acesta le asigură aplicare binefăcătoare. Valorile estetice cultivă frumosul, contribuie la trezirea şi dezvoltarea sentimentului religios. În fine, valorile morale sunt în cea mai strînsă legătură cu valorile spirituale. Iată cum valorile morale şi spirituale influenţează şi depăşesc toate valorile culturale. Unde lipsesc valorile morale şi spirituale, acolo este haos, unde se afirmă cu putere, acolo se impun tuturor valorilor şi fac din haos - cosmos. Valorile economice, politice, culturale sunt bune dar numai armonizate şi consacrate de valorile moral – spirituale şi în colaborare cu ele.
“Tot ce este bun la noi şi în sînul omenirii, este urmarea vechilor şi venerabilelor valori moral – spirituale. De aceea ele trebuie, în primul rînd, iubite, păstrate, respectate, îngrijite, ocrotite şi cultivate cu sfinţenie, fiindcă numai acestea sunt permanente, transcendente şi universal valabile.”
„Valoarea este unul din cele mai importante criterii de socializare a omului, ea defineşte sistemul de opţiuni personal sau de grup şi orientarea subiectului sau colectivităţii în complicata reţea a condiţionărilor unei societăţi evoluate.” Valorile moral - spirituale joacă un rol important în viaţa fiecărui individ, doar că fiecare persoană în particular are valori diferite după care se conduce, dar nici un individ din societatea contemporană nu poate fi lipsit sau total indiferent de valorile moral-spirituale. Omul, prin intermediul tuturor surselor existente de informare, are datoria să promoveze valorile moral – spirituale, care sunt o temelie în formarea unei personalităţi puternice şi sănătoase fizic şi psihic. Promovarea valorilor moral-
spirituale este un factor pozitiv pentru întreaga societate. Omul care are valori bine determinate în viaţa sa este un om puternic care ştie ce îşi doreşte de la viaţă şi are curajul de a înfrunta orice dificultate. Puterea omului nu e în exterior, ceea ce se vede cu ochiul liber, ci e în interior. Valorile moral-spirituale sunt cele mai importante criterii de socializare a omului, ele definesc sistemul de opţiuni personal sau de grup şi orientarea subiectului sau colectivităţii în complicata reţea a condiţionărilor unei societăţi evoluate. Prin intermediul valorii omul îşi planifică implicările valorice personale sau caută anumite atitudini şi calităţi ale semenilor. Valorile condiţionează şi formularea scopurilor momentane sau cele de perspectivă.
Valorile moral - spirituale au un rol fundamental în totalitatea acţiunilor creative, cooperante sau conflictuale umane. Eforturile de cunoaştere cele mai dificile sau participarea la experienţe ori expediţii periculoase, pot fi susţinute numai prin definirea şi întreţinerea unor valori proprii intense, stabile şi cooperante, care ne pot ghida în viaţă ajutîndu-ne să ne proiectăm trasee de acţiune semnificative, care ne
oferă fiecaruia în parte, dar şi celor din jurul nostru, valori superioare şi trăiri de calitate.
“E de datoria noastră, a celor născuţi într- o ţară liberă şi democratică, să renaştem şi să promovăm valorile ortodoxiei, valorile cu care neamul nostru a înfruntat toate intemperiile istoriei, valorile care ne mai permit să ne unim şi să învingem.”
„În pofida cercetărilor neobosite şi a celor mai mari eforturi analitice ale cercetătorilor care au studiat comunicarea în ultima jumătate de secol, nu suntem siguri ce înseamnă schimbare, cum ne influenţează ea din punct de vedere individual sau colectiv, sau cum va modela ea viitorul nostru. Cu alte cuvinte, implicaţiile, influenţele şi consecinţele dezvoltării impentuoase a mass-media sunt incomplet înţelese. Totuşi, în prezent, este clar că mass-media influenţează publicul şi întreaga societate.” În aceste momente mass-media poate contribui substanţial la promovarea valorilor moral-spirituale. Promovarea valorilor este un scop prioritar pentru societatea de azi, care e în pericol de a se robotiza, omenirea devine tot mai stresată şi mai indiferentă, oamenii se îndepărtează tot mai mult de principalele valori ale vieţii, înlocuind valorile moral-spirituale cu valori economice, politice care ştirbesc pe nesimţite fericirea şi libertatea gîndirii. “Societatea omenească trece printr-o gravă criză morală şi spirituală. Pretutindeni se întîlnesc neliniştea, războiul, ura, dezintegrarea vieţii familiale, corupţia tineretului. Toate acestea sunt un produs al vieţii fără de Dumnezeu, toate sunt cauzate de absenţa “credinţei care este lucrătoare prin iubire”(Gal.5,6). Această boală spirituală a veacului nu poate fi vindecată prin măsuri politice, economice sau culturale, ci numai prin cuvîntarea de Dumnezeu şi trăirea acesteia. Niciodată nu a fost atîta nevoie de cuvîntul lui Dumnezeu, de teologie, ca în ceasul de faţă, după ce am parcurs atîtea decenii pustia comunismului ateu, iar astăzi turma cuvîntătoare a Bisericii Străbune este bîntuită de magi şi yoghini, de vrăjitori şi astrologi, de prezicători şi ghicitori, prin care diavolul reuşeşte să înghită multe suflete în abisul infernului. Zidul spiritual al lumii secularizate, în care trăim astăzi, nu poate fi umplut cu surogate paranormale, care subminează echilibrul şi sănătatea omului, ci cu învăţătura sănătoasă, cu dreptarul adevărului oferit de teologie. Toate aceste neajunsuri pot fi înlocuite, dar numai rpin promovarea de către mass – media a binelui, frumosului, dragostei, milei.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu