Inteligența – de unde? Până unde?

http://ileanapirgaru.wordpress.com

- din cei 7 ani de-acasă. Indiscutabil. Ani care te definesc până la sfârșitul vieții.
- din severitatea calmă a tatălui. Din puterea exemplului și a cuvântului acestuia.
- din atmosfera echilibrată din familie. Din grija dozată a mamei. Din comunicare.
- de la profesorii buni din școală. Din stradă.
- din cărțile citite, din filmele vizionate, din muzică, din călătorii, și lista poate continua până la infinit, fiindcă perfecțiunea n-are limite.
Aceste exemple demonstrează că inteligența poate fi dobândită.
Mult timp eram sigură că un om inteligent este cel care „vorbește bine”, asta de fapt, bazându-se pe rafturi întregi de cărți citite.
Dar de la o vreme mi se întărește tot mai mult convingerea că inteligența este similară talentului, pe care poți să-l dezvolți, dar pe care nu poți să-l obții decât prin naștere.

Așa cum există oameni care pictează frumos, cântă, sunt poeți desăvârșiți, fără mari studii în domeniu, așa există oameni inteligenți, pur și simplu. Și inteligența lor nu trebuie demonstrată, fiindcă ea iese la iveală, oricum.
Mai mult, inteligența vine din interior, ea nu e mimată, ci firească.
Am întâlnit însă oameni, disperarea cărora de a crea impresia că sunt inteligenți era de-un grotesc penibil.
Nu trebuie să-mi vorbești mult, folosind 16 sinonime pentru un singur cuvânt, ca să-mi explici „nimic”, de fapt.
Am observat o nouă tendință în rândul celor cu pretenții de inteligenți: trebuie să vorbești cât mai complicat, cu fraze cât mai încâlcite și (obligatoriu) cu accent.
Geme Universitatea de Stat de astfel de „inteligenți”.
Situația e gravă, fiindcă există și profesori „inteligenți”, care apreciază și le dau note mari studenților „inteligenți”. Adică, prostia e încurajată și aplaudată.
Explicația mea e una: complexul de inferioritate.
Acesta, la început, își spunea cuvântul în materie de vestimentație, dichiseala fiind pe primul loc.
Acum mulți au înțeles că trebuie să mai și deschizi gura, să ai o părere, și cum altfel să demonstrezi că ești inteligent, dacă nu prin accent dâmbovițean și prin „kuliocel”.