E nevoie de curăţie sufletească pentru ca sămânţa Evangheliei să poată încolţi şi rodi

Despre educaţia creştin-ortodoxă a copiilor ne vorbeşte
părintele Teodor OLĂRAŞU, Biserica «Cuvioasa Parascheva» din Chişinău

- Sfinţia voastră, vă rugăm să comentaţi citatul biblic: „Lăsaţi copiii să vină la mine…” în contextul realităţii de azi.

- Hristos a spus aceste cuvinte pentru toate timpurile, de vreme ce copiii sunt nerăutăcioşi atâta timp cât sunt curaţi şi nevinovaţi. De aceea şi sunt mai aproape de Dumnezeu decât noi, maturii. Iar astăzi, mai mult ca niciodată, trebuie să-i lăsăm să vină la Hristos şi chiar să-i îndemnăm să meargă la El. De ce împotriva voii lor? Pentru că trăim într-o lume a păcatului promovat ca virtute şi copilul, fiind un fel de „tabula rasa” în care încă nu s-au scris poruncile lui Dumnezeu şi neavând o scară de valori ortodoxe prin care să poată deosebi binele de rău, uşor poate accepta în sufletul lui orice păcat.

- În ce măsură consideraţi că generaţia tânără este gata pentru a asimila cuvântul lui Dumnezeu?

- Reieşind din faptul că la ora actuală noi, marea majoritate a creştinilor ortodocşi, trăim un creştinism pasiv, dar şi din faptul că marea parte a tinerilor sunt „educaţi” de imagine (internet, tv ş.a.) şi nu sunt îmbisericiţi, nu putem spune că ei ar fi gata pentru a primi cuvântul lui Dumnezeu fără să ezite aşa cum au făcut-o apostolii şi sfinţii. E nevoie de curăţie sufletească pentru ca sămânţa Evangheliei să poată încolţi şi rodi. Dar până la urmă… mare este Dumnezeu: pe unii Dumnezeu îi aduce la Biserică prin necazurile şi problemele vieţii, alţii, fiind sinceri şi curaţi Îl descoperă pe Dumnezeu din cele văzute, adică din lumea înconjurătoare, iar alţii Îl descoperă în boală şi suferinţă, reanalizându-şi concepţiile asupra vieţii comode şi consumiste, aşa cum este dictată democratic la ora actuală şi astfel încep să caute rostul vieţii, dându-şi seama că omul nu a fost făcut pentru mâncare, băutură şi distracţii, ci pentru veşnicie, pentru îndumnezeire. Dar aşa tineri sunt foarte puţini. Trebuie să găseşti în tine puterea şi sinceritatea totală de a recunoaşte că eşti făcut pentru ceva mai mult decât a sări în sus şi a consuma.

- Care sunt pericolele care pasc copiii şi adolescenţii în formarea lor duhovnicească?

- Primul şi cel mai mare pericol într-o lume a plurităţii de idei şi de „adevăruri” este necunoaşterea ADEVĂRULUI DESCOPERIT, nu născocit de oameni şi comod, dar şi necunoaşterea rostului omului pe acest pământ. Vina cea mai mare o poartă părinţii, care, nefiind îmbisericiţi şi materialişti în concepţia lor de viaţă dau fiilor lor doar necesarul (deseori şi surplusul) material, lăsând pe seama păcatului deformarea lor duhovnicească, sub lozinci de genul: fii liber (libertatea însă este iraţională), treaba mea cu viaţa mea (fără ca să-şi dea seama că viaţa ta nu este a ta ci ţi-a dat-o Dumnezeu ca să te pregăteşti de veşnicie). Pericolul cel mare vine şi din partea dictaturii imperiilor economice care vor să-l înrobească, determinându-l să cumpere de la ele cât mai mult: „ca să fiu în rând cu lumea”, cum se spune astăzi.

- Cum credeţi că ar putea un tânăr să se apere de ispitele acestei lumi?

- Hrănindu-se din verdeaţa dumnezeieştilor scripturi, înţelegându-le în duhul sfinţilor părinţi ai Bisericii Ortodoxe. Să nu se mulţumească cu jumătăţile de măsură în calea cunoaşterii. Să fie ocupaţi, iar timpul, care nici el nu e al nostru, să-l folosescă cu folos: pentru a crea, a se îmbogăţi duhovniceşte, pentru a se ruga şi a se primeni participând la sfintele slujbe şi părtaş făcându-se sfinţeniei lui Hristos prin sfintele taine.

- Ce povaţă sau îndemn aţi vrea să adresaţi generaţei tinere?

- Să fie sinceri cu Hristos până la urmă, adică cu învăţătura Bisericii ortodoxe. Să nu se lepede de chemarea de creştin ortodox pentru nimic în lume. Să nu se ia după duhul lumii, să caute mai întâi Împărăţia Cerurilor şi celelalte li se vor adăuga.

sursa: toaca.md