Discriminati sau discriminatori?

Intotdeauna am militat pentru drepturile persoanelor cu handicap. In orice context, atunci cand situatia ivita era mai mult sau mai putin legata de acest subiect, am incercat sa sensibilizez persoanele sanatoase, sa le fac sa priveasca acea situatie din unghiul unui individ cu dizabilitati. Nu mi-au placut niciodata situatiile in care defectele fizice congenitale sau cele dobandite  in urma unui accident au constituit un motiv de amuzament sau de batjocura si am intervenit, mustrandu-i pe cei care nu erau constienti de raul pe care atitudinea lor il producea acelor persoane.

In ultimul timp insa,  am observat ca multi dintre aceia care se considera discriminati sunt de fapt mari discriminatori. Nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca numarul lor nu este unul insignifiant si ca imperfectiunea lor cauzeaza nevoia de perfectiune in cazul altora. Daca ar fi sa transpunem aceasta situatie intr-o viziune populara, am putea spune ca multi dintre ei vad paiul din ochii altora dar nu vad barna din ochii lor.

Multi dintre cei care isi exteriorizeaza prostia au pretentia ca noi, ceilalti, sa nu-i criticam deloc. Ii admir pe oamenii care, necunoscand un cuvant, se abtin de la comentarii si spun sincer “nu stiu”. In acelasi timp, ii detest pe cei care considera ca daca fac parte din prima generatie care defecheaza la portelan, se transforma pe loc intr- o enciclopedie , acest lucru scutindu-i de fapt de lectura. Si uite asa incep ei sa abereze, confundand curva cu homosexualul si pe acesta din urma cu pedofilul si de ce nu, cu zoofilul la care mai adauga putina necrofilie si pe toate astea le asezoneaza cu o strigatura din aia traditionala “sa-i omoram ba, baga-mi-as…”(stiti voi brandul lui Freud).

Si asta pentru ca niciodata nu sarim in ajutorul colegului de serviciu atunci cand seful isi bate joc de el si nu-i plateste orele suplimentare la fel cum nici altii nu sar in ajutorul nostru, pentru ca niciodata nu iesim cu totii in strada sa luptam impotriva coruptiei din sistem, pentru ca intotdeauna suntem orbiti de lacomie care ne dezbina si ne poarta, pe zi ce trece, si mai departe de acea normalitate pe care pretindem ca o reprezentam.