În comuna Cărpineni, am avut ocazia să cunosc o doamnă care m-a impresionat enorm prin munca sa manuală pe care o practică de mulţi ani. Este vorba de Iulia Chitii, care la frumoasa vîrstă de 63 de ani, se poate mîndri cu lucrurile create cu miinile sale: broderii, croşetări, etc.
Intrînd pe poarta dnei Chitii, am avut plăcuta surpriză să întîlnesco doamnă frumoasă, îmbrăcată în haine naţionale, cusute chiar de mîna ei. Dna Iulia m-a invitat în casă ,unde, pe pereţi, pe paturi, pe scaune, a aranjat o mulţime de articole brodate - prosoape, batiste, şorţuri, feţe de perne, feţe de masă, şerveţele şi multe alte lucruri minunate.
Discutînd cu mătuşa Iulia am aflat că în colecţia sa personală are prosoape făcute încă de prin anii ’70, le priveam şi încercam să înţeleg cum se păstrează aceste lucruri absolut neatinse de bruma anilor apăsători. Dînsa mi-a povestit că această pasiune a preluat-o de la mamă-sa încă de cînd avea 6 ani. Întreaga colecţie de multe ori o prezintă la diferite expoziţii regionale, naţionale şi intrenaţionale, astfel realizările sale fiind apreciate în România şi Ukraina. Dna Iulia a explicat că cel mai mult lucrează iarna, cînd nu prea este de lucru în cîmp, dar şi în anotimpurile calde, atunci cînd afară plouă. Mai întîi lucrează la desen pe o foaie, după care îl realizează întocmai pe ţesătură şi începe să o brodeze. Mătuşa Iulia face prosoape pentru nunţi, la fel şi pentru biserica din sat, iar pe viitor plănuieşte să facă o donaţie şi pentru o mănăstire. Acum lucrează la o întreagă colecţie de astfel de articole pentru nunta nepoţicăi sale - Iulia, care se va casatori în scurt timp.
Doamna Chitii a specificat că de profesie este bucătar, a lucrat o perioadă în calitate de infirmieră la spital, insa, numai acasă, printre lucrurile sale, făcute cu mîna proprie, se simte mai împlinită. ,,Este o relaxare pentru mine să brodez sau să croşetez, nu mănînc pînă nu finisez ce am plănuit, pentru că nu am răbdare să văd întregul desen realizat!”, a mai adăugat femeia. Cînd am întrebat-o cine dintre urmaşi îi împărtăşeşte meşteşugul, am aflat că nici o femeie din familie si numai feciorul Victor o ajută la brodat. ,,Feciorul meu este singurul care îşi dă interesul faţă de această pasiune a mea…, el singur se apucă să brodeze şerveţele, pentru că îi place!”.
Această tradiţie a neamului nostru este valoroasă, pentru că lasă în urmă nişte capodopere naţionale fără de preţ. Dna Chitii din com. Cărpineni este promotorul acestui meşteşug, iar datorită unor astfel de oameni, tradiţia moldovenească nu dispare.
Intrînd pe poarta dnei Chitii, am avut plăcuta surpriză să întîlnesco doamnă frumoasă, îmbrăcată în haine naţionale, cusute chiar de mîna ei. Dna Iulia m-a invitat în casă ,unde, pe pereţi, pe paturi, pe scaune, a aranjat o mulţime de articole brodate - prosoape, batiste, şorţuri, feţe de perne, feţe de masă, şerveţele şi multe alte lucruri minunate.
Discutînd cu mătuşa Iulia am aflat că în colecţia sa personală are prosoape făcute încă de prin anii ’70, le priveam şi încercam să înţeleg cum se păstrează aceste lucruri absolut neatinse de bruma anilor apăsători. Dînsa mi-a povestit că această pasiune a preluat-o de la mamă-sa încă de cînd avea 6 ani. Întreaga colecţie de multe ori o prezintă la diferite expoziţii regionale, naţionale şi intrenaţionale, astfel realizările sale fiind apreciate în România şi Ukraina. Dna Iulia a explicat că cel mai mult lucrează iarna, cînd nu prea este de lucru în cîmp, dar şi în anotimpurile calde, atunci cînd afară plouă. Mai întîi lucrează la desen pe o foaie, după care îl realizează întocmai pe ţesătură şi începe să o brodeze. Mătuşa Iulia face prosoape pentru nunţi, la fel şi pentru biserica din sat, iar pe viitor plănuieşte să facă o donaţie şi pentru o mănăstire. Acum lucrează la o întreagă colecţie de astfel de articole pentru nunta nepoţicăi sale - Iulia, care se va casatori în scurt timp.
Doamna Chitii a specificat că de profesie este bucătar, a lucrat o perioadă în calitate de infirmieră la spital, insa, numai acasă, printre lucrurile sale, făcute cu mîna proprie, se simte mai împlinită. ,,Este o relaxare pentru mine să brodez sau să croşetez, nu mănînc pînă nu finisez ce am plănuit, pentru că nu am răbdare să văd întregul desen realizat!”, a mai adăugat femeia. Cînd am întrebat-o cine dintre urmaşi îi împărtăşeşte meşteşugul, am aflat că nici o femeie din familie si numai feciorul Victor o ajută la brodat. ,,Feciorul meu este singurul care îşi dă interesul faţă de această pasiune a mea…, el singur se apucă să brodeze şerveţele, pentru că îi place!”.
Această tradiţie a neamului nostru este valoroasă, pentru că lasă în urmă nişte capodopere naţionale fără de preţ. Dna Chitii din com. Cărpineni este promotorul acestui meşteşug, iar datorită unor astfel de oameni, tradiţia moldovenească nu dispare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu