Băncile – suport pentru picioare?

Peisajele încîntătoare pe care ni le oferă oraşul nostru privit din diferite unghiuri, ne trezesc sentimente de mîndrie şi de admiraţie, or, într-adevăr, putem afirma cu tărie că locuim într-un colţişor mioritic de rai. Edificiile moderne fac trai bun aici cu vestigiile trecutului – muzee şi monumente, clădiri ce poartă amprenta secolelor trecute. Ne bucură faptul că an de an oraşul se primeneşte, se modernizează şi prinde culoare, atunci cînd se repară drumuri, se crează condiţii adecvate urbei. Aici mă refer la iluminare, amplasarea urnelor de gunoi pe străzile principale, a băncilor publice etc.
Dar de cîtă lipsă de cultură elementară şi de bun simţ dau dovadă tinerii noştri concitadini atunci cînd se aşează pe bănci... cu picioarele? Şi asta chiar în faţa Catedralei. Sunt curioasă, acasă, cînd iau masa sau discută cu părinţii, tot cu picioarele pe scaun o fac, sau acasă arată respect celor din familie, dar în stradă consideră că asemenea comportament este adecvat? Atunci cînd nu era nici o bancă prin oraş, le simţeam lipsa, acum, cînd le avem, colegii nostri, cei de virsta noastra sau poate cei mai mari decit noi, îşi permit să se caţere pe ele şi să se aşeze tocmai pe spetează, cu picioarele chiar pe bancă. Ziua, în amiaza mare, cu încălţămintea murdară şi fără nici o jenă.
Cînd văd asemenea cazuri (şi le văd tot mai des), primul impuls este de a-i apuca de urechi pe vlăjgani, de cele mai multe ori mai înalţi decit mine, şi de a le aminti destinaţia concretă a acestor bănci, atît de binevenite pentru bătrîni, mame cu copii mici, dar şi fiecăruia dintre noi atunci cînd vrem să ne odihnim, să contemplăm sau pur şi simplu aşteptăm pe cineva. Desi au fost reparate si vopsite chiar in aceasta vara, pe multe dintre ele este imposibil sa te odihnesti deoarece risti sa ramii cu hainele murdare. Cum era şi de aşteptat... Şi atunci mă întreb, cum să păstrăm lucrurile frumoase şi utile pe care le face administraţia pentru populaţie, că doar n-o să amplaseze străjeri la fiecare obiectiv?
Atunci cînd lipsesc cei şapte ani de-acasă, nici străjerii nu sunt o garanţie că se va păstra ordinea în public, că nu se va mai fura cutia milei, că nu se vor arunca pe la colţuri de stradă şi în parcuri sticle goale de bere sau ambalaje de tot genul.

Învăţaţi de la furnici şi albine, care îşi administrează ideal locuinţele, voi cei care sunteţi net superiori acestor forme de viaţă. Superiori, dar nu în toate. Şi atunci cînd intenţionaţi într-un fel sau altul să luaţi loc pe bancă, gîndiţi-vă dacă poziţia pe care o adoptaţi ar fi acceptată de părinţi, dacă v-ar vedea, sau de profesori. În cazul în care ţineţi cont de părerea şi de autoritatea lor sau a altor persoane în general…