Câinii – mai mulţi ca oamenii?

Deşi de nenumărate ori am abordat problema cîinilor vagabonzi din oraşul nostru (Hincesti), nu s-a luat nici o măsură pentru a micşora numărul acestora.
Adevărul este că s-au înmulţit peste măsură bieţii cîini fără stăpîn, dar cum să rezolvăm această problemă fără a-i omorî, cum s-a mai întîmplat acum un an-doi în urmă, cînd un cetăţean pur şi simplu a ieşit la vînătoare de maidanezi, împuşcîndu-i în stradă. Atunci societatea civilă s-a indignat – cum se poate să omori bietele animale cu atîta sînge rece? Din păcate, altă alternativă nu s-a găsit, deoarece nu există azile pentru patrupezii vagabonzi şi nici o altă metodă de protejare a acestora, eventual o societate caritabilă care s-ar ocupa cu protecţia drepturilor animalelor.
Serviciul comunal şi administraţia locală, care sunt direct răspunzători de situaţia creată, ar trebui să identifice urgent o modalitate general acceptată pentru a reduce numărul cîinilor potenţial periculoşi, în deosebi pentru copii, dar şi pentru bătrîni şi cetăţeni de orice vîrstă. În jurul tomberoanelor, printre blocuri, pe străzi aceştia se plimbă nestingheriţi, murdari şi infecţi. Ne privesc cu teamă şi agresivitate, gata să atace în caz că noi, oamenii, îi vom alunga sau vom arunca o piatră în ei (cît de bine simt animalele pericolul care vine de la om!).
Pentru astfel de metode ca sterilizarea sau eutanasierea cîinilor hoinari nu dispunem de bani, or asemenea „operaţiuni” necesită investiţii bunicele. Cetăţenii au păreri împărţite vizavi de lichidarea fizică a cîinilor. Cineva se exprima astfel într-un comentariu la un articol de referinţă: „Dacă pe nimeni nu deranjează faptul că noi nimicim gîndaci de bucătărie care parazitează în locuinţele noastre, atunci de ce trebuie să protejăm cîinii care parazitează prin gunoiştele noastre?”
Un caz cel puţin ieşit din comun, barbar chiar, s-a întîmplat anul trecut în Malaezia, cînd peste 300 de cîini vagabonzi au fost abandonaţi pe două insule pustii de către locuitorii unui sat pescăresc, nemulţumiţi de faptul că patrupedele defecau pe străzi şi muşcau copiii. Bieţii cîini au devenit canibali după cîteva săptămîni în care au suferit de foame, devenind scheletici şi devorînd cîinii care muriseră tot de colţii lor.
Să sperăm că noi nu vom ajunge la extremisme de genul acesta atunci cînd patrupezii vor invada oraşul pînă la refuz. Poate, pînă atunci, organele abilitate vor găsi o soluţie amiabilă de a ne proteja de pericolul prezentat de maidanezi. Şi e de dorit cît mai curînd posibil...
P.S. Problema dată este cunoscută şi la scară naţională. La începutul anului, numai într-o săptămînă, în sectorul Ciocana al capitalei au fost prinşi 520 de cîini nerevendecaţi de stăpîni. Şi vecinii noştri din România se confruntă cu un val crescînd de maidanezi. Oraşul Iaşi era numit într-un articol „capitala europeană a cîinilor vagabonzi”, în doi ani fiind capturaţi aici 20 de mii de cîini. Ce perspectivă sinistră...