Valoarea: aspecte teoretico-definitorii.

Exisă în prezent ştiinţa selecţionării, ordonării şi ierarhizării valorilor – axiologia, cu alte cuvinte, ştiinţa care scrie tabla valorilor, construieşte scara valorilor, proclamă ierarhia valorilor. Aceasta ştiinţă ajută foarte mult la înlăturarea confuziilor, la aprecierea bunurilor - pe care ni le oferă spiritul, lumea şi viaţa, la formularea unei concepţii sănătoase, obiective şi clare, despre spirit, lume şi viaţă.

Sunt o mulţime de bunuri pe care omul le foloseşte, cărora le dă un anumit preţ, în dependenţă de calitatea lor, le atribuie o valoare şi le aşează într-un sistem de valori.

Valorile- identitatea naţională

http://www.opinii.md

Se spune că ideia valorii este relativă, căci fiecare o măsoară după interesul său.
Dacă e să pornim de la faptul că orice fiinţă umană e o personalitate în plină formare, sau deja formată cu nişte principii şi valori bine puse la punct, atunci ne dăm bine seama cît de importante sunt acestea in formarea personalităţii umane. Stăruim in fiecare zi să luptăm asupra păstrării valorilor cu adevărat importante în viaţa noastră, a celor spirituale sau materiale. Şi ne punem întrebarea, care dintre ele sunt primordiale în formarea personalităţii?
Într-o societate normală şi sănătoasă valorile spirituale sunt cele care primează in faţa celor materiale, nu ca acestia din urmă n-ar fi la fel de importante, dar din simplul motiv ca se pot valorifica cele materiale doar prin cimentarea celor spirituale. E greu de crezut, spre exemplu, că unui medic devotat şi profesionist i-ar lipsi bunul simţ, credinţa, nivelul înalt de cultură or modestia. Or e aproape imposibil de perceput cum un jurnalist ar putea să-şi facă meseria cu dăruire şi onest fără să aibă libertate în gândire şi expresie.
Acum mă gândesc oare ce valori au dragii noştri cetăţeni, mai pun oare ei preţ pe nişte principii de ordin spiritual, sau materialul îi înghite pe zi ce trece?
Dacă luăm in consideraţie faptul că trăim intr-o societate de consum când în fiecare zi creşte cantitatea produselor consumate, când procurăm tot felul de lucruşoare de care avem or nu nevoie, atunci putem spune pe bună dreptate ca bunăstarea materială ne interesează în mod evident. Şi am sa mă refer doar la un singur exemplu. Pe timpuri, cine purta aur? doar foarte puţini şi acei puneau ceva foarte discret pe ei. Acum, chiar mergând pe stradă se creează impresia că, fiecare vrea sa-şi etaleze bijuteriile pe care le are şi plus la asta, foarte prost combinate, dar e alta poveste. Oare nu am fi aceiaşi personalitate şi fără unele dintre ele?
Ni se creează tot mai mult impresia că goana după bunăstarea materială nu mai lasă loc şi de altele, ca de exemplu, armonie interioară, or nivel de cultură ridicat, sau asumarea responsabilităţii a ceea ce facem. Nu mai are cetăţeanul nostru timp să se gândească să creeze un echilibru dintre cele două, or poate lupta pentru existenţă este o presiune prea mare pentru cetăţeanul de rând în perioada economiei de piaţă pe care o traversăm, încă?
Şi cum după piramida lui Maslow, primele din ierarhia de jos le constituie necesităţile fiziologice care sunt, de fapt şi vitale, atunci ne dăm foarte bine seama de ce e greu de creat un echilibru. Abia apoi urmează cele sociale, nevoia de securitate şi autonomie. E lesne de înţeles că e lung traseul până la ierarhia de sus a piramidei ce o constituie, nevoia de stimă, respect, statutul social si apoi autorealizarea. Acestea din urmă sunt nevoile superioare de care e o impetuoasă necesitate pentru o societate puternică. Se reuşeşte cu greu sa se menţină pe treapta de jos, dar nu imposibil de urcat celelalte trepte, ce e drept e nevoie de multă îndârjire, perseverenţă, curaj pentru că drumul e destul de anevoios pentru cei care se afla la limita de jos.
Si totuşi, dacă să vedem reversul monedei şi să mai întrezărim un grăunte de optimism, încă mai reuşim să păstrăm din valorile spiritual-umane caracteristice naţiunii noastre. Încă se mai crede că familia este nucleul unei societăţi sănătoase, pentru că de acolo învăţăm cum să fim oneşti, sinceri, modeşti, să avem bunul simt şi, nu în ultimul rând, să ne respectăm pe noi înşine şi pe ceilalţi. Încă se mai crede că sănătatea e importantă pentru a realiza lucruri măreţe; ce e drept nu prea avem grijă de ea din motive lesne de înţeles, încă se mai păstrează credinţa drept valoare supremă, încă se mai mizează pe ospitalitatea şi solidaritatea noastră, încă se mai face carte în instituţiile de învăţământ cu salarii mizere.
Şi totuşi, ce valori au cetăţenii acestei ţări numite Republica Moldova?
Pentru a răspunde exact la această întrebare, fiecare trebuie să-şi revizuie scara proprie a valorilor. Mizăm pe sănătate, familie, nivel de cultură ridicat, responsabilitate, credinţă pentru a făuri o societate fiabilă, or punem in capul mesei bunăstarea materială, goana după bani, interesul personal, egocentrismul, orgoliul întru dărâmarea zidului construit de predecesorii noştri.
Drept concluzie, am putea afirma, cu certitudine că, arsenalul valorilor fiecărui este echivalent cu identitatea persoanei respective, iar valorile unei naţiuni înseamnă, de fapt identitatea acesteia.
Iată de ce e foarte important să ticluim veritabile valori spirituale, pentru ca societatea noastră să mai beneficieze de o şansă pentru un viitor demn, şi chiar de ce să nu îndrăznesc să spun, de un viitor prosper.

Sfântul Grigorie de Nazianz - “Ceea ce are omul dumnezeiesc în el este putinţa de a face bine”

Cei trei prieteni

Se povesteşte că un om a fost acuzat, odată, de o faptă pe care n-o făcuse. Pentru a scăpa de pedeapsă, cineva trebuia să depună mărturie că omul acesta este nevinovat. S-a dus el la cei trei prieteni pe care îi avea şi i-a rugat ca, a doua zi, să meargă împreună cu el la judecător şi să-l scape astfel de pedeapsă. A doua zi, primul prieten s-a scuzat că nu mai poate veni. Al doilea l-a urmat până la uşa tribunalului, însă acolo s-a răzgândit şi a făcut cale întoarsă. Cel de-al treilea prieten, pe care omul contase cel mai puţin, a intrat, a depus mărturie pentru el şi l-a salvat, redându-i astfel libertatea.

La fel se întâmplă cu fiecare dintre noi. Cei trei prieteni pe care îi avem în viaţă şi care ar putea vorbi despre noi, aşa cum suntem cu adevărat, sunt averea noastră, rudele noastre şi toate faptele bune pe care le-am făcut. Însă, când murim, realizările noastre, fie ele cât de mari, rămân aici, fără să ne ajute cu ceva. Rudele ne urmează până la groapă, dar rămân şi ele tot aici, în lumea aceasta. Doar faptele noastre bune, cel de-al treilea prieten, sunt cele ce ne urmează şi dincolo de moarte, arătându-I lui Dumnezeu adevărul despre sufletul nostru. De aceea, valoarea unui om este dată de faptele bune pe care le-a făcut.