Pe data de 23 mai, curent, Ministerul
Culturii al Republicii Moldova, Uniunea Artiştilor Plastici din Republica
Moldova și Centrul Expoziţional Constantin Brâncuşi, organizează vernisajul
expoziţiei personale de pictură,foto, grafică - Anatol Mocanu “ Spovedania
culorilor”.
Anatol
Mocanu acordă prioritate picturii de şevalet, avînd predilecţie pentru cicluri
de lucrări gen: peisaj rural, flori şi ocazional: portretul în pastel, fotografia
artistică şi de documentare.
Este
cadru didactic în învăţământul artistic – cu indici ai eficienţei – mulţi
discipoli consacraţi în procesul creator.
Opera-i
configurată este inclusă în colecţii publice şi private din ţară şi peste
hotare.
Pictorul s-a născut la 17 iunie 1952, în satul Criva,
raionul Briceni, Republica Moldova.
În perioada 1967-1971
și-a făcut studiile la Colegiul de Arte
Plastice Alexandru Plămădeală (fost: Şcoala Republicană de Arte Plastice
„I.Repin”) clasa profesorului Vasile Toma (1935-1984), Chişinău.
Între anii 1971-1977 urmează Institutul Academic de Stat de Arte Plastice
din Moscova V. I. Surikov, clasa prof. Victor Grigorevich Tsiplakov
(1915-1986), membru cor. a Academiei de Arte din URSS, Moscova, Federaţia Rusă.
În anul 1988 Anatol Mocanu este decorat cu insigna
Eminent lucrător al Culturii din RSSM.
Despre opera lui Anatol Mocanu, Ion Hadârcă spune: ”Anatol
Mocanu este un nume inconfundabil, tratat cu stimă şi gratitudine în cercurile avizate
şi nu numai. Temperat în prozodii armonice, echilibrat în ascensiunea demnă a
traectoriei sale; aproape olimpic în seninătatea-i de maratonist al traseului
crud în goana fără capăt după imaginea cea unică, predestinată numai
învingătorilor de cursă lungă şi schiţînd un zîmbet abia perceptibil cu penelul
bărbii sale renascentiste – el seamănă cu un Don Quijote al paletei purtate ca
o egidă spartană în bătălia cea mare cu himerele cotidianului. Anatol Mocanu
este coborîtor din Criva Bricenilor, dintr-un sat semănat la capătul unui pod
de flori peste Rădăuţi, pe drumul mocanilor, la răscrucea nevoilor, bătînd dinspre
Hotin şi Cernăuţi. În sinea sa este un perfecţionist desperat şi iremediabil ce
înclină spre clasicism, nu în sensul imitării vreunei direcţii clasiciste, ci
în sensul abordării actului artistic print-o clasicizantă rigoare a însuşirii
procedeelor tehnice, modalităţilor de expresie plastic şi de tanspunere
metodică a inefabilei inspiraţii prin simbolistica riguroasă a unui limbaj plastic,
explicit, însă incifrat în taina căutărilor neobosite, secondate de asceza
muncii pertinente, marcate de un profesionalism exemplar. ...O operă împlinită
dn dragostea pentru ţară şi oameni şi din cîntecul feţelor irepetabile ale
unuia şi aceluaşi strop de rouă existenţială ce ne pictează pe o clipă destinul.”
Iar Victor
Macarie afirmă: “Peisagist prin excelenţă, Anatol Mocanu pare a fi un
îndrăgostit al cursurilor de apă în care se oglindesc biserici, case, sălcii
pletoase, stejari seculari sau brazii Dornelor: Prutule, pe malul tău, Coborîrea apelor, Vraja luminii,totul redat
într-o cromatică caldă, cu multă lumină şi echilibru. De altfel, în tablourile
lui se simte aerul proaspăt al dimineţilor răcoroase de primăvară sau al toamnelor
timpurii. Tocmai această stare o surprinde autorul şi în lucrările Florar şi Brumar, încercînd parcă o disculpare a nativului ce se află într-o
continuă căutare a acelor momente de mare feerie plastică. Flori, naturi
statice şi portrete întregesc ansamblul expoziţiei ce-l prezintă ca bun
tehnician, fiind colorist şi inspirat creator în arta peisajului.”
Fiind completat de scriitoarea Claudia
Partole care conchide: “Anatol
Mocanu a ajuns să se facă magul propriului vis, robul dorinţelor sale, luînd cu
sine pe o pînză, un cer vernisat de clipă, o toamnă fugară, o floare în
declanşarea farmecului său efemer. ...Anatol Mocanu este un plastician rafinat,
cu pretenţii faţă de sine, cu multă fineţe î n alegerea culorilor şi îmbinarea
acestora, înmănuncherea lor într-o urzeală cromatică, ce tinde spre perfecţiune.”
ANNA
Casian – Musteață
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu