Si ce daca sunt demodata???

“E la modă să…”, “E demodat!”…
Mereu aud expresiile de mai sus: pe stradă, în staţie etc. Toate aglomeraţiile urbane vuiesc de indivizi fără personalitate, fără integritate, fără stimă de sine .
Ajung la problema mea: cum ai cataloga o persoană drept demodată? Ori un lucru?
Doar pentru că nu mai e pe placul tău şi nu mai corespunde năzuinţelor tale pur subiective?
Personal sunt o demodată şi mă mândresc cu asta. La ce bun să mă încadrez în tiparul tendinţelor actuale? De ce să pot fi atribuită unui grup, deşi nu-mi doresc să aparţin lui?
Să vorbim puţin despre “ceea ce este la modă” astăzi:

• - e la modă să fii piţipoancă

Prefer să mă abţin de la aşa o modă!

• e la modă să fii prost, să fii ignorant, să nu-ţi pese, să fii egoist

Prefer să fiu deşteaptă. Prefer să-mi pese.

• e la modă să faci parte dintr-un tipar, pe care să-l respecţi cu stricteţe

Mai bine singură împotriva tuturor!

• e la modă lipsa de originalitate, kitch-ul şi imitaţia ieftină

Nu am chef să imit.

• e la modă să faci o facultate care sună bine

Facultatea mea nu sună bine, intrucit multi spun ca la Jurnalism vin doar….

• e la modă să te dezbraci de secrete în public

aşa, şi? dacă tu o faci, iar eu nu, cine îţi dă ţie dreptul să mă judeci? 

Lumea noastră se modelează după aparenţe. “Nimic nu este ceea ce pare” deja capătă un alt sens, nu credeţi? Falsitatea asta o impune fiecare din noi prin neacceptarea naturii celuilalt, prin crearea unui model utopic, model construit conform unei liste de atribute pe care noi le acceptăm ca fiind pozitive şi care ne reprezintă interesele. Ajungem să legăm prietenii numai dacă indivizii coincid cu interesele noastre şi dacă ne pot fi de ajutor. Unii cred cu vehemenţă în principiul egalizării şi-al uniformizării: să devenim una şi aceeaşi. Dar asta se întâmpla şi în perioada comunistă. Ştim foarte bine că “experimentul” comunismului a demonstrat contrariul: uniformizarea nu înseamnă altceva decât manipularea maselor. În loc să trăim la mijlocul axei, să fim balansaţi, noi tindem spre limite: + sau - . Aşa ajungem să catalogăm lumea din jur sub pretext de “prieten” sau “duşman”, “la modă” sau “demodat”, “cool” sau “naşpa”. E atât de multă lume falsitate şi lipsă de conţinut în acţiunile noastre, încât ajungi să te întrebi dacă mai există sinceritate şi un motiv suficient de bun pentru a exista o continuitate.
Rămân la părerea mea: generaţiile de astăzi se nasc, cresc, trăiesc şi mor în minciună, sub aparenţa unui “val al direcţiei ideale”.

http://pierdutaprintreranduri.wordpress.com