Din patru in patru ani, vin niste tipi si tipe care ne spun sa-i alegem pentru ca vor face ceea ce nu au facut predecesorii lor. Dupa ce lumea alege, in asa fel incat sa nu se poata forma nici un Guvern normal, ci numai corcituri comunitare, tipii si tipele formeaza Aliante. Cand Aliantele, extenuate deja de chinurile facerii, dau nastere unei progenituri (de multe ori monstruoasa) care poarta numele de Guvern, ni se gangaveste realitatea îmbăiată in saliva incompetentei, dar si a neputintei.
Dupa ce v-am zugravit mai sus eterna poveste a genezei Guvernelor din Moldova, vreau sa ma aplec putin asupra aspectului ce tine de partid si de om, in tot procesul asta al “facerii”. Nu stiu daca ati observat ca, in mare parte, personajele acestea care domnesc in administratie sunt longevive, dar isi impun si urmasii pe scaune.
Personajele politice se plimba in functii publice, administrative, dintr-un loc in altul, desi activitatea lor este dominata de nepricepere. Apoi, dupa modelul hollywoodian, observi ca odraslele politicienilor astora acced in functii publice cu o usurinta demna de invidiat. Nu poti spune ca juniorii ”au sarit prea departe de trunchi”, deoarece dovedesc acceasi placere de a se poticni in tot si in toate precum seniorii. Daca la Hollywood intalnesti destul de multe exemple in care copiii marilor actori au mostenit talentul de necontestat al parintilor , uneori depasindu-i pe acestia, la noi se intampla asa numai in cazul non-valorii si lipsei de profesionalism. Adica, in traducere, ce naste din prost…la fel va fi.
Personal, ma enerveaza teribil cand vad ca, pe tabla de sah a politicii, exista o gramada de piese care se faţâie cu lejeritate, complotand impreuna, astfel incat sa nu fie eliminate din joc. Un director al unei institutii este numit in Minister; consilierii sunt numiti secretari de stat; candidatii la parlamentare, care nu au avut noroc, ajung sefi de consilii raionale; nepotii si verii se transfera de la un minister la altul – bineinteles, in posturi inalte - ajungand functionari de stat, prefecti, subprefecti, primari sau viceprimari si tot asa. Daca te uti mai bine insa, vei constata ca sunt de fapt aceleasi nume, o rotire de cadre pe care am mostenit-o de pe vremea impuscatului. Toti cei “ajunsi bine” sunt fii sau fiice de foste personalitati din epoca de aur. Si, bineinteles, sunt foarte laudati de parintii lor care cauta sa ne insamanteze gandurile cu ideea ca prin “propriile forte” au cucerit acele pozitii inalte.
Dincolo de acest lucru, la fiecare patru ani aud declaratii de genul “vom aloca fonduri substantiale pentru dezvoltarea infrastructurii”. Perfect de acord, insa din ’91 pana acum avem “nimicuri” in loc de infrastructura si banii alocati au ajuns, indubitabil, prin conturile multor parlamentari cu ceafa lata. De fapt, asta cred eu ca e scopul alocarii sumelor importante. Conteaza mai putin infrastructura. Dupa ce vin la putere, reprezentantii Guvernului tin conferinte de presa in care ne vorbesc despre gaurile date de predecesorii lor si despre faptul ca “trebuie sa strangem cureaua”. Dupa asta urmeaza o serie de ordonante menite, initial, sa curete sistemul de carii numai ca, cariile se lovesc puternic cu ceea ce poarta numele de Constitutie, un fel de adaptarea speciei la…substantele anti-daunatori.
Neputinciosi, cei din Guvern incep sa actioneze haotic, si intr-o profunda criza a disperarii lovesc exact in cei care, fiind prea marunti si prea saturati de birocratie si “injustitia justitiei” nu au curajul si nici puterea sa se mai revolte. Ceea ce vreau eu sa accentuez aici este ca niciodata bugetele nu se fac cu banii existenti, nu se adopta rapid ca ulterior sa se reglementeze sistemul juridic pentru a se putea recupera acele sume furate. Nu, nu se face acest lucru. Se fac conferinte de presa insa, in care ni se spune ca se vor face concedieri, ca bugetul nu era “cat ziceau cei dinainte ca e”, ca masurile sunt menite sa redreseze situatia economica precara pe care “ceilalti” au cauzat-o.
Nimeni insa nu pomeneste de justitie, de procesele de coruptie care zac dosite prin sertare, de criminalii si devalizatorii de banci care se plimba linistiti prin Caraibe, Tenerife sau Insulele Baleare… Nimeni nu ne spune ca in acest sens s-a facut ceva. Nimeni nu spune ca, in graba lor de a-si indeplini promisiunile din campanie, deputatii au intocmit bugetul in prima jumatate a lunii ianuarie, ca s-au intalnit in plen si au modificat legile in asa fel incat, in doua-trei luni, bugetul de stat va fi redresat prin recuperarea tuturor datoriilor pe care cei din top 300 le au la stat, prin finalizarea proceselor de evaziune fiscala. Nu…si nimeni nu va face acest lucru. Nimeni nu il va face pentru ca ar insemna sa isi taie craca de sub picioare.
Toti spun ca trebuie sa strangem cureaua, ca suntem in criza, ca reducerile de personal vor viza pe cei care stau degeaba sau pe acei “pensionari de lux” insa pilele si relatiile vor face in asa fel incat tot amaratul acela care munceste sa fie exmatriculat din sistem. Companiile private vor actiona in acelasi fel, profitand de situatia creata pentru a concedia personalul care pana acum mai avea, cat de cat, protectie sociala. Vor retrage multe bonusuri, folosindu-se de acest lucru pentru a-i mai lua angajatului inca ceva din salariu si a-l slugari si mai mult. Vor spune ca nu au bani, vor concedia angajati, insa isi vor plati privilegiatii. Criza va cuprinde numai anumite sectoare de activitate, anumiti salariati, nu insa si sefii.
Statul, care pana acum ne ruga sa mergem sa ne facem analizele gratuite pentru a ne evalua starea de sanatate, va repeta aceasta figura in vreo doi-trei ani si se va mira cat de bolnava de diabet va fi populatia. Colesterolul va depasi limita maxima admisa, obezitatea va inflori, furturile, crimele si violurile vor deveni activitati de rutina, bebelusii vor avea cearcane iar adolescentii si adultii isi vor curma viata la fel de rapid ca bataile de aripi ale unei pasari colibri. Concluzia pe care o vor trage “expertii in materie” va fi ca viata dominata de abuzuri, vicii si de mancarea fast-food a impins populatia in acest impas. Nimeni nu va spune insa ca toate acestea sunt, de fapt, efectele stresului provocat de lupta pentru supravietuire, de injustitie, de birocratie .
Si dupa cei patru ani de guvernare, tipii si tipele (de care va vorbeam la inceput) vor sari intr-o alta formatiune politica care va veni la putere. Si vor repeta acelasi ritual in care ne vor ruga sa avem incredere in schimbare, in aliante si in reforme. Vor da vina pe cei dinainte, uitand ca astia erau tot ei dar in alt partid, ne vor spune ca bugetul e mic, ca taxele si impozitele trebuie sa se mareasca si ca trebuie sa strangem cureaua. Ne vor pomeni din nou de infrastructura si uite asa…au mai pus de un “hit”.
Tabla de sah va ramane la fel si nici o piesa nu va lipsi de acolo. Si asta pentru ca partidele sunt formate din oameni, iar acestia sunt clonele lui Harry Potter pe tabla de sah a politicii.
Inspirata de pe un blog romanesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu