În memoriam - Liuba Dimitriu

Astăzi se împlinesc 82 de ani de la trecerea în neființă a poetei Liuba Dimitriu.
Liuba Dimitriu s-a născut la 1 ianuarie 1901 la Ciucur-Mingir, judeţul Tighina. Descendentă dintr-un tată bulgar şi o mamă grecoaică, cu numele adevărat Dimitrov, poeta alege să-şi descătuşeze energiile creatoare în rostirea românească (îşi schimbă numele ca să fie şi formal în comunitate cu naţia la care ţinea).
Poeta a absolvit Liceul din Comrat, după care s-a stabilit cu traiul la Chişinău, îndeplinind diferite munci la Arhiepiscopie, la Prefectura poliţiei, la Primăria Chişinău. 
Liuba Dimitriu scrie poezii de la 18 ani. Suflet sensibil, sincer şi curajos, deprinde uşor secretele poeziei. Se stinge din viaţă tînără, după o boală incurabilă (ftizie), la mănăstirea Văratic și este înmormîntată la Chişinău.
Criticii literari, printre care şi Ovid Densuşianu se exprimă că prin volumul său (unicul) “Crinii Basarabiei”, poeta a adus revelaţia unei remarcabile autoare, într-un timp foarte scurt a ajuns să posede toate tainele limbii noastre… Volumul se află în posesia Muzeului Literaturii Române „M.Kogâlniceanu”.
“Suavă şi fragilă ea însăşi, ca şi crinul pe care l-a ales ca simbol-cheie şi care se oglindeşte narcisic în apa ce este chiar apa amară a Morţii, Liuba Dimitriu a scris o poezie ce a conjugat în chip ciudat un filon eminescian, un altul mesianic a lui Goga şi un al treilea simbolist de fineţuri plastice, profunzimi de sunete, parfumuri, irizări solare şi gingăşii florale“(Mihai Cimpoi).
Poeziile timpurii ale poetei sunt în comun acord cu eforturile literare ale basarabenilor de la începutul secolului al XX-lea. Într-o cronică la Viaţa Basarabiei (revistă de lingvistică şi ştiinţă literară) se consemna: „Patriotismul şi Basarabia au jucat un mare rol în simţirea poetică a Liubei Dimitriu”.
Dovadă ne sunt „imnurile” pentru Graiul Neamului, Stema ţării, tricolor, doină, Prut, Nistru, Dunăre, Mureş etc. A făcut lecturi din poeţii francezi, care i-au fost favorabile modului de a gândi poezia. Simbolul crinilor este destul de variat în creaţia Liubei, dar mai cu seamă îl intuieşte inedit între crin şi poezie. Zâna Ciucur-Mingirului îşi împrăştie cu generozitate florile peste oraşul Chişinău: „Ţie, leagăn fără moarte, / Chişinăul meu iubit, / Ca să duci şi mai departe/ Tot, ce-n vis ţi-am plămădit// Dar pe-aripa unei mierle/ Îţi trimit doar crinii mei/ În şiraguri mici de perle”.
Privită din perspectiva actuală, Liuba Dimitriu reprezintă poezia de tranziţie de la convenţia tradişionalistă la cea reformatoare, rămânând ca şi celelalte autoare din Basarabia anilor ’20 – ’30 la etapa marilor promisiuni.
Astăzi gimnaziul din Ciucur-Mingir îi poartă numele. Consătenii ei, ciucurenii – de prin părţile Cimişliei, au considerat de datoria lor readucerea poetei  la EA ACASĂ.
Liuba Dimitriu a plecat pe „al nopţii drum” la 22 martie 1930.
ANNA Casian – Musteață