Alexandru Ioan Cuza s-a născut la 20 martie 1820 la Bîrlad, în Moldova. Cuza a aparținut clasei tradiționale de boieri din Moldova, fiind fiul ispravnicului Ioan Cuza și al Sultanei, membră a familiei Cozadini cu rădăcini fanariote. Alexandru primește o educație europeană, devenind ofițer în armata moldovenească și ajungînd la rangul de colonel. S-a căsătorit cu Elena Rosetti în 1844.
A participat activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la lupta pentru unirea Moldovei și Valahiei.
La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 și al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel unirea celor doua țări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea unirii de către puterea suzerană și puterile garante și apoi pentru desăvârșirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unității constituționale și administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova și Țara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la București, cu o singură adunare și un singur guvern.
A domnit însă 8 ani şi 2 luni. Cuza a demarat reformele de modernizare a statului, însă a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliție a partidelor vremii, denumită și Monstruoasa Coaliție, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi.
Domnia lui Cuza Vodă a fost caracterizată de o nerăbdătoare dorință de a ajunge din urmă Occidentul, dar efortul domnului și al sprijinitorilor săi întâmpină rezistența forțelor conservatoare și a inerțiilor colective. Mai grav, el stă sub semnul provizoratului, căci domnia lui Cuza este percepută ca pasageră; țara a vrut un domn străin, l-a acceptat însă pe cel autohton, dar n-a renunțat la vechea doleanță; în așteptarea contextului prielnic, ea îngăduie un provizorat.
Alexandru Ioan Cuza a fost nevoit să plecet în exil, ajungînd la Viena, apoi la Paris. A decedat în 1873, la Heidelberg, în Germania. Este înmormîntat iniţial la Biserica Domnească de lîngă Palatul de la Ruginoasa, conform dorinţei sale, iar după Al Doilea Război Mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iaşi.
ANNA Casian – Musteață
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu